început

Forms

început n (plural începuturi)^[1] Old texts also have the form ceput: „din ceput au fost dirept” “he was righteous from the beginning”, said of King Ahab in a 17th-century text.^[2][3]

Etymology

It is the past participle of the verb, used as a noun, from Romanian începe (“to begin”).^[4][3][2][1] The verb is inherited from Latin incipiō (“to begin”).^[5][1]

Earliest recorded meaning

The articled form începutul is already in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century.^[6] Tiktin cites the noun from the Codicele Voronețean, in the Acts of the Apostles.^[2] MDA2's first record is Coresi's Evanghelie cu învățătură of 1581, which speaks of „începutul... spăseniei noastre” “the beginning of our salvation”.^[3][7]

Semantic evolution

From the start the noun meant “beginning, start” and “origin”: a 17th-century chronicle copy calls God the one „carele n-are nici început nici sfârșit” “who has neither beginning nor end”.^[2][7] Adverbial phrases grew around it: old dintru început and dencep, dinceput “from the beginning”, later de la început.^[2] Coresi's psalter has denceput for the first fruits.^[7] Miron Costin used the plural începuturi for events, happenings.^[2] The plural also came to mean the elements of a subject, and the religious compound fără-de-început names God's having no beginning.^[7][3] Eminescu used începuturi figuratively for the foundations of the world.^[8][9]

Timeline

• c. 1500-1520 – începutul in the Psaltirea Hurmuzaki.^[6]
• c. 1563-1583 – in the Codicele Voronețean.^[2]
• 1581 – in Coresi's Evanghelie cu învățătură, MDA2's first record.^[3][7]
• c. 1642-1647 – „de la început până la domnia lui Petru Vodă” “from the beginning to the reign of Prince Peter” in Ureche's chronicle.^[2]
• 1688 – începutul in the Bucharest Bible.^[10]
• 1825 – the Lexicon de la Buda glosses inceputu with Latin initium, principium.^[11]

Meanings

Noun

1. The act of beginning something; începere.^[4]
2. The starting point, the first moment; the part with which something begins: la începutul anului “at the start of the year”;^[4][12] de la (bun) început “from the very first”.^[4][12]
3. (dated) origin, source.^[4][1]
4. (in the plural) The first elements of a subject;^[7][3] a avea începuturi bune “to have a good grounding”.^[7][3]

Related words

• începe
• începere
• începător
• începătură

Usage notes

Început is also the past participle of începe, which has its own entry, and as an adjective means “begun, started”.^[3][9] The plural of the noun is începuturi.^[4]

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. început
3. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1205
4. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 539
5. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. începe
6. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 18:6
7. ^ a b c d e f g Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. început
8. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 314
9. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. început
10. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. RUTH 1:22
11. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 289
12. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. început