încărca

Forms

încărca (third-person singular present încarcă, past participle încărcat, third-person subjunctive încarce) 1st conjugation^[1]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *incarricō, formed in Latin on carricō (“to load a cart”).^[2][3][4][1] Ciorănescu derives it from that Latin verb itself, attested as ⟨carcati⟩ in the Reichenau Glosses, with the prefix added in Romanian.^[5] The Latin verb is formed on carrus (“wagon”), a word of Gaulish origin.^[6][1][7] The DA notes that the Romance verb replaced classical onerō.^[4]

It survives in all four branches: Aromanian ãncarcu, Megleno-Romanian ancarc and Istro-Romanian ăncargescu.^[5][8][1] Albanian ngarkoj has the same formation; Çabej reports that most scholars take it from Latin, Jokl arguing for a Balkan Latin base shared with Romanian.^[5][9] The Romance cognates include Italian incaricare, Old French enchargier, Occitan encargar, Catalan encarregar, Spanish encargar and Portuguese encarregar.^[5][10]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to Coresi's Tetraevanghel of 1561, in Luke 11:46, with the sense “to load”.^[11] The Bucharest Bible of 1688 has încărcați in the same verse.^[12] MDA2's first record is in Neculce's chronicle: „Au încărcat pâne” “they loaded grain”.^[3][4]

Semantic evolution

The first sense is loading a cart, a pack animal or a ship: the DA's first examples speak of grain and hay put in carts.^[4][11] It is also used of loading a firearm.^[11][2] Figurative senses followed: to burden someone with tasks or debts, to overcharge a customer, to decorate too heavily.^[2][11][3] Ciorănescu and Tiktin record an old sense “to entrust someone with a task”.^[5][11]

The past participle încărcată once meant “pregnant”, as Spanish cargada does, and Çabej notes the same use of the Albanian participle.^[5][9] In electricity the verb means charging a battery, and a-și încărca bateriile “to recharge one's batteries” is a recent phrase that Zafiu compares with English, French and Italian ones.^[2][13]

Timeline

• 1561 – încărca “to load” in Coresi's Tetraevanghel.^[11]
• 1649 – încarc and încărcară in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[14]
• 1688 – încărcați in the Bucharest Bible.^[12]
• 1995 – a-și încărca bateriile “to recharge one's batteries” in the press.^[13]

Meanings

Verb

1. To load a vehicle, a container or a machine; to put a heavy load in a vehicle or on the back of a person or animal.^[2][3]
2. To load a firearm.^[2]
3. To cover or fill with something: o masă încărcată cu bucate.^[2]
4. (figurative) To exaggerate in order to deceive; to overcharge a customer.^[2]
5. To charge a battery or a capacitor with electricity; in computing, to load a system.^[2]

Word family

• încărcat
• încărcător
• încărcătură
• încărcare

Related words

• descărca
• car
• căra
• Latin carrus

Usage notes

A-și încărca stomacul means “to overeat”, a-și încărca sufletul “to burden one's conscience”, and încărcat de ani “advanced in years”.^[2]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 538
3. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1204
4. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. încărca
5. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. încărca
6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
7. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 1719
8. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 69
9. ^ a b Çabej, Eqrem (2002), Studime etimologjike në fushë të shqipes VI (N–Rr), Tiranë, p. 59
10. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. încărca
11. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. încărca
12. ^ a b Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Lc 11:46
13. ^ a b Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. încărca
14. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. încarc