încercare

Forms

încercare f (plural încercări)^[1]

Etymology

It is the long infinitive of încerca (“to try”), formed from Romanian încerca + -re.^[2][3][4][1] The verb is inherited from Vulgar Latin *incircō, from Latin circō (“to go around”).^[1][2] The DA notes that the verb first meant “to put in a ring” and later took over most senses of the simple cerca;^[5][6] Scriban records an old noun cercare beside it.^[5][6]

Earliest recorded meaning

MDA2 and Tiktin date the first record to 1835, in Gherasim Gorjan's Halima, a Romanian version of Arabian tales.^[3][4]

Semantic evolution

The noun follows the senses of the verb: a test or trial, an attempt, an experiment.^[3][2] Costinescu's dictionary of 1870 has încercare de omor “attempted murder”.^[7] Phrases include a pune la încercare “to put to the test” and piatră de încercare “touchstone”.^[4][8] A writer's first work is an încercare, and in some titles the word renders “essay”.^[9][2] Figuratively it is a trial or hardship, which Scriban explains as a misfortune thought to be sent by God to test people's patience.^[6][2] In rugby it is the “try”.^[2]

Timeline

• 1835 – in Gorjan's Halima.^[3][4]
• 1862 – Pontbriant glosses it as “attempt, test, sketch; risk”.^[10]
• 1870 – încercare de omor “attempted murder” in Costinescu.^[7]

Meanings

Noun

1. A test, a trial; the act of trying something out.^[2][3]
2. An attempt, an effort to do something.^[2][3]
3. (rugby) A try: grounding the ball in the opponents' in-goal area, and the points it scores.^[2]
4. A first literary work;^[2] (rare) an essay.^[2]
5. A hardship, a trouble or danger someone has to endure.^[2][11]
6. (dated) Practical experience, knowledge.^[2]

Related words

• cerca
• încercat

Usage notes

A pune la încercare means “to put to the test”: Drumul lung le-a pus la încercare răbdarea. “The long journey tested their patience.”^[11][8]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k l m DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 539
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1206
4. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. încercare
5. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. încerca
6. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 680
7. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 579
8. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 595
9. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 315
10. ^ Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich, p. 332
11. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. încercare