începe

Forms

începe (present încep, third person începe, past participle început, subjunctive să înceapă), 3rd conjugation^[1][2] Folk verse has a shortened cepe: „Înc-o roată de mai da, Cepea Corbea de-a striga” “one more turn, and Corbea began to shout”.^[3][4]

Etymology

It is inherited from Latin incipiō (“to begin”).^[5][4][2][1] The Latin verb is formed from in- and capiō (“to seize, take”).^[1][6]

The verb survives in Aromanian ntsep.^[5][7][1] Outside Romanian it was kept only in Romansh, as Romansh entscheiver.^[8][5][1][9]

The old sense “to conceive (a child)” has been explained as a confusion of the Latin verb with concipiō;^[5] Tiktin thought it an artificial usage, which Ciorănescu doubts.^[5]

Earliest recorded meaning

The perfect începu and the participle început appear in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century.^[10] Tiktin and MDA2 cite the Codicele Voronețean (Acts 24:2).^[3][4] Coresi's Carte de învățătură has it with de: „Den cei mai de jos înceape Domnul” “the Lord begins with the lowest”.^[8]

Semantic evolution

The verb is used both transitively, a începe o lucrare, and intransitively, of states and events that begin.^[2][8] It is often followed by a conjunctive or an infinitive: începu să plouă, începu a plânge.^[11][3]

A concrete sense is “to cut or take the first part of something”: a începe o pâine “to cut into a loaf” and a începe o bute “to tap a cask”.^[3][4] The old law code of Govora used it for a woman who conceives: „Muiarea de va înceape...”.^[3] The reflexive a se începe cu cineva meant “to pick a quarrel with someone”.^[3][4] The participle început became the noun “beginning”, and începător “beginner” also meant “chief” and “creator” in old texts.^[5][12]

Timeline

• early 16th century – începu and început in the Psaltirea Hurmuzaki.^[10]
• 16th century – in the Codicele Voronețean.^[3][4]
• 1580 – începător “creator” in Coresi.^[12]
• 1581 – „Den cei mai de jos înceape Domnul” in Coresi's Carte de învățătură.^[8]
• 1649 – începu in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[13]
• 1688 – the Bucharest Bible uses începu 58 times.^[14]

Meanings

Verb

1. (transitive) To begin, to carry out the first part of a piece of work or an action: Am început lucrarea ieri.^[2][4]
2. (transitive) To take or use the first portion of something: a începe o pâine “to cut into a loaf”.^[2][15]
3. (intransitive) Of states and phenomena: to appear, to show the first signs: A început ploaia.^[2][15]
4. (intransitive, also reflexive) To start, to get going: Spectacolul începe la opt.^[2]

Word family

• început
• începătură
• începător
• neînceput
• începere

Related words

• concepe
• pricepe
• Aromanian ntsep
• Latin incipiō

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 539
3. ^ a b c d e f g Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. începe
4. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1205
5. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. începe
6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press, p. s.v. incipiō
7. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 759
8. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. începe
9. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 4353
10. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 109:4
11. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 594
12. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. începe
13. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. începu
14. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Facerea 2:3
15. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. începe