incendiu

Forms

incendiu n (plural incendii)^[1]

Etymology

It is a learned borrowing borrowed from Latin incendium (“conflagration”), as DEX, MDA2 and the DA give it.^[2][3][4] DEX, DN and Wikționar compare Italian incendio and French incendie,^[2][5][6] which Tiktin and MDN name as sources, Tiktin without the Latin word;^[7][8] Wiktionary takes it from Italian or French.^[1]

The Latin noun is formed from incendō (“to set on fire”) with -ium,^[9] and the verb from in- and candeō (“to burn, glow”).^[10][11] The Italian word is recorded from the 13th century, the French one from 1605.^[12][11] Graur puts the word in the family of candid, candoare and candelabru.^[13]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is of 1832.^[7] Negulici's dictionary of 1848 defines it as a fire that consumes a house, a town or a forest.^[14]

Semantic evolution

The sense “great, destructive fire” has not changed.^[2] Costinescu in 1870 adds a figurative sense, “disorders in a state, great wars”, which CADE still gives in 1931 as “turmoil, revolts, wars”.^[15][16] The DA notes the derivatives incendia “to set on fire” and incendiar “arsonist; incendiary”, both formed after French models.^[4]

Timeline

• 1832 – first record.^[7]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[14]
• 1870 – Costinescu records the figurative sense “great disorders in a state”.^[15]
• 1871 – Laurian and Massim give the plural incendie.^[17]

Meanings

Noun

1. A large fire that engulfs and destroys a building, a forest etc.; pârjol.^[2][18]
2. (figurative, dated) Great turmoil in a state: revolts, wars.^[15][16]

Word family

• incendia
• incendiar

Related words

• candid
• Latin incendium

Usage notes

The plural is incendii; the 19th-century dictionaries of Laurian and Massim and of Damé give incendie.^[2][17][19] Tiktin records an obsolete form incendie of the singular too.^[7]

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 498
3. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1124
4. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. incendiu
5. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. incendiu
6. ^ Wikționar (Romanian Wiktionary), ro.wiktionary.org
7. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. incendiu
8. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. incendiu
9. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
10. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
11. ^ a b Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
12. ^ Cortelazzo, Manlio; Zolli, Paolo (1999), Dizionario etimologico della lingua italiana, 2nd ed. by Manlio Cortelazzo and Michele A. Cortelazzo, Bologna: Zanichelli
13. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică
14. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. incendiu
15. ^ a b c Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 536
16. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. incendiu
17. ^ a b Laurian, A. T.; Massim, I. C. (1871–1876), Dictionariulu limbei romane, 2 vols., Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani, p. s.v. incendiu
18. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. incendiu
19. ^ Damé, Frédéric (1893–1895), Nouveau dictionnaire roumain-français, 4 vols., Bucarest: Imprimerie de l'État, p. s.v. incendiu