încăpăstra

Forms

încăpăstra (third-person singular present încăpăstrează, past participle încăpăstrat); first conjugation.^[1] A regional variant of the fourth conjugation is încăpăstri: Sadoveanu writes of a bay horse „bine încăpăstrit și bine înșeuat” “well haltered and well saddled”.^[2][3]

Etymology

It is formed from Romanian în- + căpăstru (“halter”), as DEX, MDA2 and NODEX give it.^[3][4][5] Tiktin and the DA derive it from the simple verb căpăstra, and DELR lists it in the family of the noun.^[6][7][8] The noun continues Latin capistrum (“halter, headstall”).^[8][9]

Candrea and Densusianu instead derive the verb from Vulgar Latin *incapistrare, comparing Italian incapestrare, French enchevêtrer and Spanish encabestrar.^[10] The DA allows this but thinks a Romanian formation more likely.^[7] DER treats the verb as a variant of the simple verb, which may continue capistrō (“to halter”).^[9][11]

Earliest recorded meaning

DELR and Tiktin date the first record to 1825, in the Lexicon de la Buda, with the sense “to put a halter on a horse”.^[8][6] Tiktin quotes it from a ballad edited by Alecsandri: „Înșăua, încăpăstra” “he saddled it, he haltered it”.^[6]

Semantic evolution

The verb is a rural word for harnessing a horse.^[3][4] The DA, after the Candrea–Adamescu dictionary, also records a figurative sense, “to tie someone's tongue, to make someone keep quiet”.^[7][4]

Timeline

• 1825 – the Lexicon de la Buda, the first record.^[8][6]

Meanings

Verb

1. (transitive) To put a halter on a horse, to tie it with a halter.^[3][4]
2. (transitive, figurative) To make someone keep quiet.^[4][7]

Related words

• căpăstru
• căpăstra

References

1. ^ Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 592
3. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1, 538
4. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1203
5. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. încăpăstra
6. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. încăpăstra
7. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. încăpăstra
8. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. căpăstru
9. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. căpăstru
10. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. încăpăstra
11. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 1630