încăleca

Forms

încăleca (third-person singular present încalecă, past participle încălecat, third-person subjunctive încalece), 1st conjugation^[1]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *incaballicō (“to mount a horse”), a prefixed form of caballicō (“to ride”), from caballus (“horse, nag”).^[2][3][1] Ciorănescu, Tiktin, the DA and the REW start from the unprefixed Late Latin verb, with the prefix în-.^[4][5][6][7] The Late Latin verb is recorded from the early 6th century, in the Salic law and in Anthimus.^[8][1]

It survives south of the Danube: Aromanian ncalic and Megleno-Romanian ancalic.^[4][9][10] Albanian ngalkoj, recorded from Buzuku on, comes from the same Latin verb.^[11] The Romance cognates include Italian cavalcare, French chevaucher, Occitan cavalgar, Spanish cabalgar and Portuguese cavalgar;^[4][12] Candrea–Densusianu also list prefixed forms such as enchevaucher.^[4][12] Romanian descăleca is the opposite verb from the same base.^[7][4]

Earliest recorded meaning

The first record is the Codicele Voronețean (c. 1563–1583), at Acts 23:24, where beasts are brought for Paul to ride: „să aducă cum se încalece Pavelu”.^[2][6][5] The Psaltirea Scheiană has încălecași “you rode”.^[13]

Semantic evolution

The sense “to mount a horse” led to “to ride” and, in the old chronicles, to “set off on horseback”, said of armies and nomad peoples;^[2][6] a încăleca în oaste meant “to go to war”.^[2][6] It is also used of a stallion covering a mare.^[2][4] The figurative “to master, subdue” is in Neculce, of a boyar who tries to bring the others under his control.^[5] Tiktin explains the reflexive “to overlap”, of roof thatch and tiles, as modelled on French enchevaucher.^[5] Folk tales end with the formula am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.^[14] The regional variant încălica is recorded too.^[3][2]

Timeline

• c. 1563–1583 – the Codicele Voronețean, Acts 23:24, the first record.^[2][5]
• 1589 – încălecară in Coresi's Psalter.^[15]
• c. 1660–1670 – încălecat in a Slavonic–Romanian lexicon.^[16]
• 1688 – many forms in the Bucharest Bible.^[17]

Meanings

Verb

1. (transitive and intransitive) To mount a horse, donkey or other animal; to sit astride; to ride: A încălecat pe cal și a plecat.^[3][1]
2. (intransitive, by analogy) To climb astride an object.^[3]
3. (reflexive) To overlap.^[3][1]
4. (transitive, figurative) To master someone; to dominate, subdue.^[3][1]
5. (transitive and reflexive, of horses) To mate.^[2]

Word family

• încălecat
• încălecător
• încălecare

Related words

• călare
• cal
• descăleca
• Aromanian ncalic

Usage notes

A încăleca pe nevoie means “to get out of poverty or hardship”.^[3][2]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1203
3. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 537
4. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. încăleca
5. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. încăleca
6. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. încăleca
7. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 1439
8. ^ Ungureanu, Dan (2024), Istoria limbii române, Chișinău: Cartier, p. 334
9. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 735
10. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 14
11. ^ Çabej, Eqrem (2002), Studime etimologjike në fushë të shqipes VI (N–Rr), Tiranë, p. 56
12. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. 37
13. ^ Candrea, I.-A. (1916), Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. II: Glosarele, București: Socec, p. 311
14. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 590
15. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 75:6
16. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. încălecat
17. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Num 22:22