căpăstru

Forms

căpăstru n (plural căpestre)^[1] The old form was căpestru, as in Vasile Lupu's Moldavian law code: „Muiarea să tragă măgariul de dârlogul căpestrului” “the woman shall pull the donkey by the lead of its halter”.^[2][3][4]

Etymology

It is inherited from Latin capistrum (“halter, headstall”), a word that survives across the Romance languages.^[4][5][3][6] It survives in all four branches: Aromanian cãpestru, Megleno-Romanian căpestru and Istro-Romanian căpestru.^[5][4][7] Ciorănescu compares Italian capestro, Occitan cabestre, Catalan cabestre, French chevêtre, Spanish cabestro and Portuguese cabresto, and also Albanian kapistrë.^[5]

The Latin noun is probably formed on capiō (“to take, seize”) with the instrument suffix -trum.^[8][1] An old alternative derives it from caput (“head”);^[9] Nocentini notes that the question is open and leans to the verb.^[9]

Earliest recorded meaning

DELR dates the word to 1508, with the sense “halter”.^[4] A Slavonic–Romanian lexicon of about 1660–1670 has the articled form căpăstrul.^[10] The Bucharest Bible of 1688 has it four times, as in „Pune-voiu căpăstru prejur nasul lui” “I will put a halter around his nose”.^[11][2]

Semantic evolution

The halter is the central sense: a rope or strap put on the head of a horse or donkey to tie it to the manger or lead it.^[12][2] A figurative use is a duce pe cineva de căpăstru “to lead someone by the nose”, and a proverb says „Calul fără căpăstru cade în prăpăstii” “a horse without a halter falls into the ravine”.^[13][2] By analogy millers named a part of the mill's hopper căpăstru.^[2][13][14] MDA2 also records a long basket for carrying food to the field.^[3] Fishermen use it for a rope loop at the end of a boat.^[15]

The verb căpăstra “to put on a halter”, dated by DELR to 1822, may continue capistrō directly, as Candrea and Densusianu and the REW hold.^[4][5] Ciorănescu and Candrea note that Ukrainian borrowed the Romanian word as kapestra.^[5][16]

Timeline

• 1508 – first record.^[4]
• c. 1660–1670 – căpăstrul in a Slavonic–Romanian lexicon.^[10]
• 1688 – four times in the Bucharest Bible.^[11]
• 1801 – Klein glosses it with Latin capistrum.^[17]
• 1822 – the verb căpăstra.^[4]
• 1825 – încăpăstra “to put the halter on”.^[4]
• 1871 – the diminutive căpestrel.^[4]

Meanings

Noun

1. A halter: a rope or strap put on the head of a horse, a donkey and the like, to tie it to the manger or lead it.^[12][3][1]
2. (milling) A part of the mill's teică, also called întinzător or strunea.^[3][13]
3. (regional) A long basket for carrying food to the fields.^[3]

Word family

• căpăstra
• căpăstraș
• căpăstrui
• căpestreală
• căpestrel
• încăpăstra

Related words

• Aromanian cãpestru
• Latin capistrum

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. căpăstru
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 325
4. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. căpăstru
5. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. căpăstru
6. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 1631
7. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne
8. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
9. ^ a b Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier, p. s.v. capestro
10. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. căpăstrul
11. ^ a b Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Isaiah 37:29
12. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 158
13. ^ a b c Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. căpăstru
14. ^ Damé, Frédéric (1898), Încercare de terminologie poporană română, București: Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, p. 154
15. ^ Stati, Vasile (2003), Dicționar moldovenesc-românesc, Chișinău, p. 51
16. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. 42
17. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 325