întrebare

Forms

întrebare f (plural întrebări)^[1]

Etymology

It is the long infinitive of întreba “to ask”, used as a noun: from Romanian întreba + -re.^[2][3][1][4] The verb continues Latin interrogō (“to ask, question”); the change of /g/ to /b/, also seen in limbă from lingua, led Meyer-Lübke and Rosetti to posit Vulgar Latin *interguāre, the form Wiktionary gives as *intreguāre.^[5][2][1] The same verbal noun exists south of the Danube: Aromanian ntribare and Megleno-Romanian antribare.^[5] The learned interoga, borrowed from Latin in the 19th century, is a doublet of the verb.^[5]

Earliest recorded meaning

The first record is in the Codicele Voronețean (c. 1563–1583), at Acts 28:29.^[2][4] Tiktin notes that in the old language it also meant “dispute, debate”, as in Varlaam's Cazania: „Să faci întrebare cu dânsul” “hold a disputation with him”.^[4]

Semantic evolution

Besides “question”, MDA2 records old senses that follow the verb's own range: consultation with someone, asking for permission, asking after someone's health, and starting a conversation.^[2] The 17th-century Slavonic–Romanian lexicons use it for Slavonic words of examining and inquiring, such as испытание and истѧзание.^[6] Semnul întrebării “the question mark” is in the dictionaries from the 19th century;^[7][8][3] Damé and Costinescu have punct de întrebare.^[7][8][3] The modern language added the senses “problem, issue” and “doubt, uncertainty”.^[3][9]

Timeline

• c. 1563–1583 – in the Codicele Voronețean, the first record.^[2][4]
• 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[6]
• 1688 – întrebare in the Bucharest Bible (John 3:25).^[10]
• 1801 – Klein's dictionary glosses it with Latin interrogatio, percontatio.^[11]
• 1870 – punct de întrebare “question mark” in Costinescu.^[8]

Meanings

Noun

1. A question: the act of asking, or what is asked.^[3][2] Semnul întrebării “the question mark”.^[3][2]
2. A problem, an issue that needs attention.^[3][12]
3. doubt, uncertainty.^[3]

Related words

• întreba
• interoga
• Aromanian ntribare

Usage notes

The proverb întrebarea n-are supărare (also întrebarea vină n-are) says that asking does no harm.^[12][13] A pune (cuiva) o întrebare means “to ask (someone) a question”.^[2]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1257
3. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 557
4. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. întrebare
5. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. întreba
6. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. întrebare
7. ^ a b Damé, Frédéric (1893–1895), Nouveau dictionnaire roumain-français, 4 vols., Bucarest: Imprimerie de l'État, p. s.v. întrebare
8. ^ a b c Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 606
9. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 672
10. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Jn 3:25
11. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 384
12. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. întrebare
13. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. întrebare