înmormântare

Forms

înmormântare f (plural înmormântări)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian înmormânta + -re, the long infinitive of the verb used as a noun.^[1][2][3][4] The verb is formed from Romanian în- + mormânt, “to put in the grave”.^[2][5]

Mormânt “grave” continues Latin monumentum (“memorial, tomb”).^[5] Ciorănescu explains its ⟨r⟩ by dissimilation or a crossing with mor “I die”.^[5]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is from 1839, and the verb înmormânta follows in 1840.^[4][6] MDA2's first record is Negruzzi's writings, published in 1872.^[2] The sense is the burial of a dead person and the ceremony that goes with it.^[4][2]

Semantic evolution

Beside the funeral ceremony, the word means burial in general and, figuratively, consigning something to oblivion.^[2] In slang it has come to mean “boredom”.^[5] It competes with îngropăciune and with îngropare and înhumare.^[3][7]

Timeline

• 1839 – the first record, according to Tiktin.^[4]
• 1840 – the verb înmormânta.^[6]
• 1872 – înmormântare in Negruzzi's writings.^[2]
• 1892 – înmormânta in Creangă.^[2]

Meanings

Noun

1. funeral, burial: the ceremony and ritual of laying a dead person in the grave.^[3][2][1]
2. (also figurative) Burial, putting into the ground.^[2]
3. (figurative) oblivion, consigning to forgetfulness.^[2]
4. (slang) boredom.^[5]

Related words

• mormânt
• îngropăciune
• îngropare

Usage notes

An old variant was înmormântăciune.^[2] Synonyms are îngropare, înhumare, îngropăciune and the rarer mormântare.^[3]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1241
3. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 551
4. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. înmormântare
5. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. mormânt
6. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. înmormânta
7. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 695