integritate

Forms

integritate f (uncountable)^[1]

Etymology

It is borrowed from French intégrité.^[2][3][4][1] The DA, Marcu and Maneca and Marcu name Latin integritās beside the French word, and Scriban gives the Latin alone.^[5][6][7][8] The Latin noun is formed on integer (“whole, intact”) with the suffix -tās, and French borrowed it from Latin.^[1] The DA treats it with integru “upright, whole”.^[5]

Earliest recorded meaning

Negulici's dictionary of neologisms (1848) lists integritate with Latin integritas and explains it as probity, incorruptible virtue.^[9] MDA2 cites it first from a text of before 1866 in the Uricariul, on the principle of the integrity of the Ottoman Empire.^[3][5]

Semantic evolution

The dictionaries of the 1860s and 1870s give both senses, wholeness and moral probity: Pontbriant glosses it French intégrité, probité, honnêteté, and Costinescu “the state of a whole thing” and “probity, virtue”.^[10][11] The political sense of a state's territory, integritate teritorială, is now a term of international law.^[2][7]

Timeline

• 1848 – listed by Negulici as “probity”.^[9]
• 1862 – in Pontbriant's dictionary.^[10]
• before 1866 – “the integrity of the Ottoman Empire” in a text in the Uricariul.^[3][5]
• 1870 – Costinescu gives the senses “wholeness” and “probity”.^[11]

Meanings

Noun

1. The quality of being upright: honesty, probity, incorruptibility.^[2][3]
2. The state of being or remaining whole and intact.^[2][12]
3. integritate teritorială “territorial integrity”, the principle of international law by which every state exercises full sovereignty over its territory.^[2][3]

Related words

• integru
• integral
• întreg

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 513
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1146
4. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. s.v. integritate
5. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. integru
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. integritate
7. ^ a b Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. integritate
8. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 648
9. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
10. ^ a b Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich, p. 364
11. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 553
12. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 528