întâmplător

Forms

întâmplător m or n (feminine singular întâmplătoare, masculine plural întâmplători, feminine/neuter plural întâmplătoare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian întâmpla + -ător, from the verb “to happen”.^[2][3][4][1] The origin of the verb itself is uncertain: it is generally traced to a Vulgar Latin *intemplō, from templum (“space marked out by an augur”), an explanation Ciorănescu finds hard to accept.^[5]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is of 1703, with the sense “accidental, occasional”.^[4]

Semantic evolution

The adjective has kept the sense of what happens by chance or unexpectedly.^[4][2] It is often used as an adverb, “by chance”, which NODEX gives as its own headword.^[2][6] Scriban adds the sense “possible, eventual”.^[7]

Timeline

• 1703 – first record.^[4]
• 1886 – Barcianu glosses it with German zufällig, gelegentlich.^[8]

Meanings

Adjective

1. Happening by chance; accidental, incidental, random.^[2][3]
2. Coming about unexpectedly, unforeseen.^[3][9]

Adverb

1. By chance, accidentally.^[2][6]

Related words

• întâmpla
• întâmplare
• tâmpla

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 555
3. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1252
4. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. întâmplătór
5. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. întâmpla
6. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. întâmplător
7. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 701
8. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 324
9. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 667