întâmplare

Forms

întâmplare f (plural întâmplări)^[1]

Etymology

It is the long infinitive of the verb for “to happen”: from Romanian întâmpla + -re.^[2][3][1]

The verb itself is of uncertain origin.^[4] Most authors, from Pușcariu and the DA on, derive it from Vulgar Latin *intemplō or *templō, formed on Latin templum, the space of sky marked out by the augur: a bird flying into it announced what was about to happen.^[4][5][1] DEX gives the Latin verb as probable and MDA2 as uncertain.^[6][2] Ciorănescu doubts the augural sense and suggests that the Latin noun here kept an older meaning, as a diminutive of tempus (“time”) (as in extemplō), so that the verb first meant “to come about in time”.^[4] He rejects intemperō, proposed by Crețu, and *temporō, proposed by Körting and Byhan, as sources.^[4]

Earliest recorded meaning

MDA2 and Tiktin date the noun to 1581, in Coresi's Carte de învățătură.^[2][3] The verb is older, recorded in the Codicele Voronețean (c. 1563–1583).^[7][2] In Mardarie's lexicon of 1649 întâmplare renders Slavonic words for “chance” and “meeting”.^[8]

Semantic evolution

The noun names both what happens, an event or occurrence, and what happens without design, chance.^[6][3] In the old language it also meant a misfortune and, in the laws, an accidental killing.^[2] Klein's dictionary of 1801 renders it with Latin “casus, accidens”, and the Lexicon of Buda (1825) with “casus, eventus”, whose authors linked the word to Latin contemplor.^[9][10]

Chance gave the adverbial phrases din întâmplare “by chance” and la întâmplare “at random”, and the popular de o întâmplare “just in case” and la toată întâmplarea “in any case”.^[6][2] An event came to mean an adventure or mishap, often an unpleasant one.^[6][2]

Timeline

• c. 1563–1583 – the verb întâmpla in the Codicele Voronețean.^[7][2]
• 1581 – the noun in Coresi's Carte de învățătură, its first record.^[2][3]
• 1649 – întîmplare in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[8]
• 1688 – întâmplare in the Bucharest Bible.^[11]
• 1801 – Klein's dictionary renders it “casus, accidens”.^[9]
• 1825 – the Lexicon of Buda gives “casus, eventus”.^[10]

Meanings

Noun

1. An event, something that happens; an incident, an adventure or mishap, often unpleasant.^[6][2][1]
2. chance, what happens by accident: din întâmplare “by chance”, la întâmplare or în voia întâmplării “at random, at the mercy of fate”.^[6][2]
3. (popular) In phrases: de o întâmplare “just in case”, la toată întâmplarea “in any case”.^[6][2]
4. (obsolete) An accidental killing.^[2]

Word family

• întâmplător

Related words

• întâmpla

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k l m Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1252
3. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. întâmplare
4. ^ a b c d Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. întâmpla
5. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. întâmpla
6. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1, 555
7. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. întâmpla
8. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. întîmplare
9. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 383
10. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 315
11. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Ps 90:6