informa

Forms

informa (third-person singular present informează, past participle informat) 1st conjugation^[1]

Etymology

It is borrowed from French informer, and also borrowed from Latin īnfōrmō, the two sources that DEX, MDN and Wiktionary give.^[2][3][1] DN adds Italian, and Tiktin names New Latin.^[4][5] The French verb is a 15th-century refashioning, after Latin, of Old French enformer (“to give a form to; to instruct”), from the Latin verb in its sense “to shape”.^[6] The Latin verb is in- with fōrmō (“to form”), from fōrma (“form”).^[7]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the word to 1722, in Cantemir's Hronic.^[5] MDA2's first record for informa itself is in Constantin Negruzzi's writings (published 1872–1873), in the sense “to give news”.^[8]

Semantic evolution

Cantemir used Latinising forms: înformălui “to inform oneself” and the noun înformăluire “information”.^[9][10] Negulici lists informare “to make known” in 1848.^[11] Around 1900 the verb also meant “to investigate a criminal case”, a legal sense.^[12][13] The reflexive a se informa “to find out, to inquire” has been used since the 19th century.^[5][14]

Timeline

• 1722 – first record, in Cantemir's Hronic.^[5]
• 1848 – informare “to make known” in Negulici's dictionary of neologisms.^[11]
• 1872 – informa in Constantin Negruzzi's writings.^[8]

Meanings

Verb

1. (transitive) To inform someone about something or someone; to let know, notify.^[2][8][1]
2. (reflexive) To find out, to keep up to date with something; to gather information, to inquire.^[2][3]
3. (dated, law) To investigate a criminal case.^[12][13]

Related words

• informație
• forma
• formă

Usage notes

An older verb înforma “to form, to put together”, a learned formation from Latin according to the DA, was used in Moldavia and survives in some regional speech.^[10]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic
3. ^ a b Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
4. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
5. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. informá
6. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
7. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică
8. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1136
9. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1228
10. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. înforma
11. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
12. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc
13. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească
14. ^ Antonescu, G. M. (1875), Dictionariu romanu-francesu, Bucuresci: Typografia Curții (Lucrători Associați)