înălța

Forms

a înălța (third-person singular present înalță, past participle înălțat, third-person subjunctive înalțe) 1st conjugation^[1] The Codicele Voronețean has the rhotacized îrălța: „Îrălță Isacu... spre giunghietoriu” “he offered Isaac upon the altar” (James 2:21).^[2][3] Older prints spell it înnălța: „cine să va înnălța pre sine, smeri-să-va” “whoever exalts himself will be humbled” (Bucharest Bible, 1688, Matthew 23:12).^[3] A shorter nălța is regional.^[4][5]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *inaltiō (“to raise”), formed on altus (“high”).^[4][5][2][1] Ciorănescu gives three possibilities: an inner derivative of înalt, or a Latin *altiāre (Diez, Pușcariu), or the prefixed form above (Candrea–Densusianu, the REW, the DA).^[6]

The verb survives south of the Danube: Aromanian analțu and Megleno-Romanian nalț.^[7][6] The prefixed form has cognates in Italian innalzare, Occitan enauçar and Old French enhaucier.^[1] The simple verb survives in Italian alzare, French hausser, Spanish alzar and Portuguese alçar.^[6]

Earliest recorded meaning

The first record is in the Codicele Voronețean (c. 1563–1583), with the sense “to raise up, to offer on the altar”, in the rhotacized form îrălța.^[4][2][3]

Semantic evolution

From “to raise, to lift up” come “to build”, “to rise into the sky” (of heavenly bodies) and “to fly a kite”.^[4][3][1] Figurative senses are “to raise in rank”, “to praise, to glorify” and, reflexive, “to become proud”.^[5][2] An old phrase a se înălța la preț meant “to rise in price”.^[4][3] A înălța din umeri “to shrug” shows doubt or indifference.^[5][4]

Old derivatives are înălțare “raising, elevation”, înălțător “uplifting”, înălțătură “height, raised ground” and înălțime “height”.^[8]

Timeline

• c. 1563–1583 – îrălța in the Codicele Voronețean, the first record.^[4][2]
• 1570 – înălța in Coresi's Psalter.^[9]
• 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[10]
• 1688 – înnălța “to exalt” in the Bucharest Bible.^[3]

Meanings

Verb

1. To raise, to lift up;^[5][1] (reflexive) to rise;^[5][1] a-și înălța ochii “to look up”, a înălța din umeri “to shrug”.^[5][1]
2. (reflexive) To grow taller;^[5] (of buildings) to rise, to stand out in full height.^[5]
3. To build, to erect: au înălțat o școală nouă “they built a new school”.^[5]
4. To raise one's voice;^[5] (reflexive, of sounds) to be heard clearly.^[5]
5. To raise someone in rank;^[5] (figurative) to uplift spiritually;^[5] (reflexive) to become proud.^[5]
6. To fly a kite.^[3][1]

Word family

• înălțare
• înălțător

Related words

• înalt
• înălțime

References

1. ^ a b c d e f g h Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. înălța
3. ^ a b c d e f g Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. înălța
4. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1201
5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 537
6. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. înalt
7. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 98
8. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București
9. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 50:20
10. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. înălța