voință

Forms

voință f (plural voințe)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian voi + -ință, from the verb meaning “to want, to intend”.^[2][3][1][4] Șăineanu derived it from the noun voie, and the verb is itself probably a back-formation from that noun, compared with Old Church Slavonic волити (voliti).^[5][6][7] The same suffix forms putință and ființă.^[1]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to Eustratie's Pravila of 1632.^[4] MDA2 dates it to the preface of the Bucharest Bible of 1688, which also has the word in the Third Book of Maccabees.^[8][9]

Semantic evolution

The word first named what someone decides or wants: Muste's chronicle has „Voința domnului iscălitură este” “the prince's will is a signature”, and a proverb asks „Unde nu este putința, la ce e bună voința!” “where there is no power, what use is will?”.^[4] The sense of a faculty of the soul, beside sensibility and intelligence, came with the philosophy of the 19th century, in Laurian, Bălcescu and Maiorescu.^[3] The royal decrees began „Prin grația lui Dumnezeu și voința națională”, “by the grace of God and the national will”.^[4] MDA2 records an old popular variant vroință, formed like vrere on vrea, and an old plural voinți.^[8]

Timeline

• 1632 – in Eustratie's Pravila, the first record.^[4]
• 1688 – in the preface and the text of the Bucharest Bible.^[8][9]
• 1801 – vointza in Klein's dictionary.^[10]
• 1825 – the Lexicon de la Buda glosses it as Latin “will” and “free choice”, with bunăvoință “goodwill”.^[11]

Meanings

Noun

1. Will, volition: the mental faculty by which a person consciously works towards a goal.^[2][8]
2. Willpower: firmness in deciding and persistence in overcoming obstacles: Are multă voință.^[2][8]
3. What someone has decided; a decision; consent.^[2]
4. An intention, an aim.^[2]
5. A wish, an appetite: a face voința cuiva.^[2][12]

Word family

• bunăvoință

Related words

• voie
• vrea
• vrere

Usage notes

Set phrases include voință liberă “free will”, bunăvoință “goodwill”, rea-voință “ill will” and ultima voință or voința cea de pe urmă “a dying person's last wish”.^[8][12][13]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1205
3. ^ a b Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. voință
4. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. voință
5. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 701
6. ^ DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1204
7. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1504
8. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1506
9. ^ a b Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition)
10. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 476
11. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 760
12. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. voință
13. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 1418