voi

Forms

voi^[1] The dative is vouă, unstressed vă, v-, vi; the accusative (pe) voi, unstressed vă.^[2] Old texts have many forms of the dative: voao, voo, voă, voî and voah.^[3][4] In the Moldovan Cyrillic alphabet the word was written вои.^[1]

Etymology

It is inherited from Latin vōs (“you (plural)”), and the dative vouă continues vōbīs.^[5][2][4][1] The Latin pronoun comes from Proto-Italic *wōs, an old accusative form.^[1][6][7]

The word survives in all four branches: Aromanian voi, Megleno-Romanian voi and Istro-Romanian voi.^{[8][9][10][11][12]} Its Romance cognates include Dalmatian voi, Italian voi, Occitan vos, Catalan vos, Spanish vos, Portuguese vos and French vous.^[5][13]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is a text of before 1550 printed in the Cuvente den bătrâni.^[4] The Slavonic–Romanian lexicon of Mardarie (1649) glosses the Slavonic pronoun for “you” with voi.^[14]

Semantic evolution

The pronoun addresses several people; its unstressed dative forms also mark possession (Luați-vă hainele) and the ethical dative.^[2][4] It is also used to address one person politely, a use that Moldovan and other regional speech extends to the full pronoun in place of dumneavoastră.^[2][15] In poetry it addresses personified beings and things.^[4]

Timeline

• before 1550 – the first record, in a text printed in the Cuvente den bătrâni.^[4]
• 1649 – voi glosses the Slavonic word for “you” in Mardarie's lexicon.^[14]
• 1688 – the possessive vostru and its forms are frequent in the Bucharest Bible.^[16]
• 1825 – the Lexicon of Buda gives voi as the plural of tu, Latin vos.^[17]

Meanings

Pronoun

1. you (plural): the people being addressed; as a subject it often stresses them: Voi plecați primii, nu noi.^[2][4][1]
2. In the dative (vouă, vă, v-, vi): to you; also with a possessive sense: Vă așteaptă casa.^[2]
3. In the accusative (pe voi, vă): you: Unde v-am văzut?^[2]
4. (polite) Used for one person, in place of the singular: Domnule, vă mulțumesc.^[2][18]
5. (regional) The polite pronoun in its full form, dumneavoastră.^[15]
6. In the vocative, with a noun: Voi, prieteni, ascultați!^[2]

Related words

• vostru
• tu
• Aromanian voi
• Latin vōs

Usage notes

A separate verb voi (voiesc) “to want, to intend” is first recorded in the Codicele Voronețean;^[2][4][1] DEX and MDA2 take it from voie “will”, compare Slavonic voliti, and Wiktionary calls it of unknown origin.^[2][4][1] Voi is also the first person of the future auxiliary (voi merge “I will go”), a form of vrea.^[19][20] A regional noun voi (plural voiuri), a row of wickerwork in a fish fence or a strip of arable land, is a loan from Serbian and Bulgarian.^[21][4]

References

1. ^ a b c d e f g h Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1204
3. ^ Gaster, M. (1891), Chrestomatie română: texte tipărite și manuscrise (sec. XVI–XIX), dialectale și populare, cu o introducere, gramatică și un glosar româno-francez, vol. II, Leipzig: Brockhaus / București: Socec
4. ^ a b c d e f g h i j Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1504
5. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. voi
6. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
7. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
8. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională, p. 1, 187
9. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 1095
10. ^ Byhan, Arthur (1899), Istrorumänisches Glossar, Sechster Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache zu Leipzig: 174–366, p. 383
11. ^ Popovici, Iosif (1909), Dialectele romîne din Istria II: texte și glosar, Halle a. S., p. 165
12. ^ Kovačec, August (1998), Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i tekstovima), Pula
13. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 9455
14. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. voi
15. ^ a b Stati, Vasile (2003), Dicționar moldovenesc-românesc, Chișinău
16. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Gen 9:5
17. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 760
18. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional
19. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1417
20. ^ Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. vreá
21. ^ Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. voi