Etymologically
Log in

însuși

History Permalink

Etymology and origin of the Romanian word însuși

Romanian has two words spelled însuși: the emphatic pronoun “himself, itself” and the verb a-și însuși “to appropriate”, a learned formation on the pronoun.[1][2][3]

însuși1 himself, itself

Confidence
Established
Formation
Compound
First attested
c. 1500–1520 Psaltirea Hurmuzaki
Ultimate origin
Latin ipse
Etymology tree of însuși1
inherited borrowed derived
Romanian îns
Romanian însuși
From the same root · însuși1
Romanian dânsul ← îns

Pronunciation

  • /ˈɨn.suʃʲ/[3]

Forms

însuși m sg (feminine singular însăși, masculine plural înșiși, feminine plural însele)[3]

Etymology

The word for “himself, itself” is formed from Romanian îns + -și, the old pronoun with the dative of the reflexive pronoun.[2][4][3] It is the third person of însumi, whose forms add the datives ⟨-mi⟩, ⟨-ți⟩, ⟨-și⟩, ⟨-ne⟩, ⟨-vă⟩ to the same base.[2][4]

îns continues Latin ipsum or a Vulgar Latin *ipsus, from ipse (“self”).[5][6][3] Its /n/ has been explained by phrases such as in ipsō and cum ipsō;[5][7] Ciorănescu cites the Latin spelling inpsuius.[5][7] It survives in all four branches: Aromanian nãs, Megleno-Romanian ons and Istro-Romanian ăns.[5][6] Its Romance cognates include Italian esso and Spanish ese.[5][3]

Earliest recorded meaning

The Psaltirea Hurmuzaki (early 16th century) has însuşi and the feminine însăşi.[8][9] MDA2 dates the series to the Psaltirea Scheiană (c. 1573–1578).[4] A Gospel commentary of 1580 has „Nu însăși aceasta bogăție de la sine însăși bună este sau rea” “this wealth is not good or bad of itself”.[10]

Semantic evolution

In the old language the pronoun often stood without a personal pronoun: „Înșiș știu” “they themselves know” (New Testament of 1648).[10] The old language also used it in compounds such as însuși-stăpânitor “ruler”.[4] In modern use the masculine singular însuși often stands for every person and gender, as in the folk line „Cu însuși mânuța sa” “with her own little hand”.[10] Costinescu's dictionary of 1870 already gave the phrase Dumnezeu însuși “God himself” and însăși virtutea “virtue itself”.[11]

Timeline

  • c. 1500–1520 – însuşi and însăşi in the Psaltirea Hurmuzaki.[8][9]
  • c. 1551–1558 – însuși in the Psaltirea de la Voroneț.[12]
  • c. 1573–1578 – the series însumi, însuși in the Psaltirea Scheiană.[4]
  • 1580 – însăși “itself” in a Gospel commentary.[10]
  • 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.[13]
  • 1825 – the Lexicon de la Buda glosses it with Latin ipsemet.[14]

Meanings

Pronoun

  1. (with a noun or pronoun) himself, itself; the very one: Directorul însuși a venit.[2][4]
  2. (dated) He alone, in person, without anyone's help.[2][4]
  3. Of itself; independent, automatic: de la sine însuși.[4]

însuși2 to appropriate

Confidence
Established
Formation
Derivation, Calque
First attested
1787
Ultimate origin
Latin ipse

Pronunciation

  • /ɨn.suˈʃi/[3]

Forms

însuși (third-person singular present însușește, past participle însușit) 4th conjugation[3]

Etymology

The verb for “to appropriate” is a learned formation from Romanian însuși1, the pronoun.[2][4][1] The DA and Tiktin call it a rendering of French s'approprier, as if “to make one's own”, and Wiktionary says it is partly based on it.[1][15][3] The French verb comes from Late Latin appropriō, formed on proprius (“own”).[16][3]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the verb to 1787.[15] MDA2 dates it to a document of before 1852 in the Uricariul: „Fără a-și însuși cineva cel mai mic lucru” “without anyone appropriating the smallest thing”.[4][1]

Semantic evolution

In the 19th century the verb meant “to take for oneself, to arrogate”: Negruzzi wrote that the Turks „își însușise dreptul a numi și pre Domni” “had taken the right to appoint the princes as well”.[1] Maiorescu used it for taking in a meaning.[1] The sense “to master, to learn thoroughly” became common in the 20th century, and a-și însuși o critică means “to accept a criticism as just”.[17] Odobescu used the participle însușit as an adjective, “proper to, belonging to”.[1] The abstract noun însușire “appropriation” came to mean “property, quality”.[1]

Timeline

  • 1787 – the first record.[15]
  • before 1852 – a-și însuși in a document of the Uricariul.[4]
  • 1929 – Șăineanu: “to take for oneself, to arrogate”.[18]

Meanings

Verb

  1. (with a dative reflexive) To take possession of something, to appropriate; to arrogate a right.[2][4]
  2. To assimilate knowledge or ideas, to learn thoroughly: Și-a însușit repede limba.[2][19]
  3. To accept someone's opinion, to take it into account.[2][4]

Word family

  • însușire

References

  1. ^ a b c d e f g h Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. însuși
  2. ^ a b c d e f g h i DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 554
  3. ^ a b c d e f g h i j Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1249
  5. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. îns
  6. ^ a b Pușcariu, Sextil (1905), Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache I: Lateinisches Element, Heidelberg: Carl Winter, p. 75
  7. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. 143
  8. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 135:7
  9. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 17:39
  10. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. îns
  11. ^ Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 600
  12. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 151:3
  13. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. însuși
  14. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 313
  15. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. însuși
  16. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
  17. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 659
  18. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 333
  19. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. însuși
Cite this entry

“Însuși.” Etymologically, 12 Nov. 2026, etymologically.com/ro/%C3%AEnsu%C8%99i. Accessed 12 Nov. 2026.

Last edited on . ·