înspăimânta

Forms

a înspăimânta (third-person singular present înspăimântă, past participle înspăimântat, third-person subjunctive înspăimânte) 1st conjugation^[1]

Etymology

It is formed from Romanian în- + spăimânta, with the same meaning as the simple verb.^[2][3][1] The DA explains the simple verb as from Vulgar Latin *expavimentāre, a verb formed on *expavīmen, the source of spaimă “fright”; the prefix was added later.^[4] MDA2 gives the same etymon for the prefixed verb itself.^[5]

The DA takes spământa, the form of the old texts, as the regular outcome, which took its /i/ by contact with the noun.^[4] Ciorănescu calls the origin of the simple verb uncertain: some derive it from the same form, others from *expaventāre (Tiktin, the REW).^[6] He adds that Sardinian spamenta is no real parallel.^[6] The latter gave Italian spaventare, French épouvanter and Spanish espantar.^[1]

Earliest recorded meaning

MDA2 dates înspăimânta from Coresi's Carte de învățătură of 1581.^[5] The simple verb is older: spăimânta is in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century, and spământa in the Psaltirea Voronețeană.^[7][8]

Semantic evolution

The meaning has stayed “to frighten” and, reflexive, “to take fright”.^[2][4] The old texts use the simple verb: Coresi's Psalter has „Nu te spămânți de frica nopției” “thou shalt not be afraid of the terror by night” (Psalm 90).^[9] Dosoftei wrote înspământa.^[9] The old present had forms in -ez too (spăimântez).^[9][5] Today the simple spăimânta is old or popular, and înspăimânta is the usual verb.^[10]

Timeline

• 1581 – înspăimânta in Coresi's Carte de învățătură, the first record of the prefixed verb.^[5]
• 1688 – spământa throughout the Bucharest Bible.^[11]

Meanings

Verb

1. (reflexive) To be terrified, to take fright.^[2][1]
2. To frighten, to terrify, to strike fear into someone.^[2][1]

Word family

• înspăimântător

Related words

• spaimă
• speria
• spăimânta

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 553
3. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. înspăimânta
4. ^ a b c Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. înspăimânta
5. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1247
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. spăimînta
7. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 944
8. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 90:5
9. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. spăimântá
10. ^ DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1037
11. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. A doua leage 2:4