îngropa

Forms

îngropa (third-person singular present îngroapă, past participle îngropat, third-person subjunctive îngroape) 1st conjugation^[1] Old Romanian has -grupa in the forms stressed on the ending: „Îngrupați pre mine cu părinții miei” “bury me with my fathers” (the Palia).^[2][3][4]

Etymology

It is formed from Romanian în- + groapă (“pit, grave”), literally “to put into the pit”;^{[5][4][2][3][1]} DEX, MDA2, DA, Tiktin and Wiktionary agree.^{[5][4][2][3][1]} DA compares dezgropa “to dig up”, made on the same noun, and Ciorănescu lists the verb among the derivatives of that noun.^[2][6]

Aromanian has the same formation, Aromanian ngrop, also made on its own word for the pit.^[7][8][1] The origin of the noun itself is unclear: Ciorănescu calls it unknown and lists the views that it is a pre-Latin word, that it comes from Albanian gropë, and that it comes from Old Church Slavonic гробъ (grobŭ, “grave”).^[6]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century (Psalm 78:3).^[3] MDA2 cites the Tetraevanghel of 1574, where a man asks Jesus to let him first go and bury his father: „să mărg să-mi îngrop tatăl mieu”.^[4][2] The sense is to lay a dead person in the grave.^[2]

Semantic evolution

From burying the dead the verb widened to putting anything in the ground: hiding a treasure, covering vines for the winter, planting or earthing up a plant.^[2][3][5] Figuratively it means to sink deep into something so as to be covered on all sides (își îngropă bărbia în palme “he buried his chin in his hands”), and, reflexive, to shut oneself away from the world.^[9][5] MDA2 also records “to outlive someone”, “to forget”, “to waste a talent”, and the oath să mă îngropi “may you bury me”, used to make the listener believe something.^[4][3] Recent press usage adds “to consign to oblivion”, as in burying a rivalry or a debate.^[10]

Timeline

• c. 1500-1520 – in the Psaltirea Hurmuzaki, the first record.^[3]
• 1574 – îngrop “I bury” in the Tetraevanghel.^[4][2]
• 1688 – frequent in the Bucharest Bible: îngropară “they buried” in Genesis 25:9.^[11]
• 19th century – the oath să mă îngropi in Alecsandri and Caragiale.^[2][3]

Meanings

Verb

1. To bury a dead person, with the customary rites; înmormânta, înhuma.^[5][1]
2. (also reflexive) To put or sink into the ground, to cover with earth; of a plant, to earth up.^[5][4]
3. (figurative) To sink deep into something so as to be covered on all sides: Și-a îngropat fața în pernă. “She buried her face in the pillow.”^[5][12]
4. (reflexive, figurative) To seclude oneself in a remote place, cutting off ordinary contact with the world.^[5]

Word family

• îngropăciune
• îngropător
• îngropătură

Related words

• groapă
• dezgropa
• Aromanian ngrop

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. îngropa
3. ^ a b c d e f g h Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. îngropa
4. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1236
5. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 549
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. groapă
7. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 753
8. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 732
9. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. îngropa
10. ^ Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. îngropa
11. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Gen 25:9
12. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. îngropa