suprafață

Forms

suprafață f (plural suprafețe)^[1] Old variants are soprafață and suprăfață.^[2]

Etymology

It is formed from Romanian supra- + față (“face”), after French surface.^[2][1][3] Ciorănescu calls it a translation of Latin superficiēs or of the French word, adapted to Romanian față;^[4] MDA2 and Scriban name both models.^[4][2][5] The French word was itself formed from sur and face after the Latin, which joins super- (“above”) and faciēs (“form, face”).^[6][7]

Earliest recorded meaning

The first record is in the manuscript copy of Gheorghe Asachi's course of theoretical geometry, given from 1814, where it is a term of geometry.^[2]

Semantic evolution

From geometry the word spread to the outer face of any body (suprafața apei “the surface of the water”), to an expanse of land measured by its length and width, and to the figurative “outward appearance”.^[8][2][5] Negulici in 1848 already defines it as length and breadth without depth, the outer face of a thing.^[9] The phrases la suprafață and de suprafață mean “superficially” and “superficial”.^[8]

Timeline

• 1814 – a geometry term in Asachi's course.^[2]
• 1848 – listed by Negulici.^[9]
• 1886 – glossed German Oberfläche by Barcianu.^[10]

Meanings

Noun

1. The outer or upper part of a body; surface.^[8] (figurative) Outward appearance.^[8] La suprafață: superficially.^[8][2]
2. An expanse of land, forest and the like, considered by its length and width.^[8][2]
3. (geometry) The area bounded by a closed line, measured in square units.^[8][3]

Related words

• față

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1064
3. ^ a b Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. suprafață
4. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. suprafață
5. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1267
6. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
7. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
8. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1076
9. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. suprafață
10. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 624