față

Forms

față f (plural fețe)^[1] Old plurals are feațe and feți.^[2] In the Moldovan Cyrillic alphabet the word was written фацэ.^[1]

Etymology

It is inherited from Late Latin facia, the popular form of Latin faciēs (“face, shape”).^{[3][2][4][1][5]} The Late Latin form is attested in Virgilius Grammaticus, around the 7th century.^[1] The Latin noun is formed on faciō (“to make”), as a “make” or form given to something.^[1]

The word survives in all four branches: Aromanian fatsã, Megleno-Romanian față and Istro-Romanian fǫte.^[3][6][7] Its cognates include Italian faccia, French face, Spanish haz and Portuguese face, and Albanian faqe is from the same Latin word.^[3][8][6] Following Sandfeld, Ciorănescu suggests that the sense “person” may copy Ancient Greek πρόσωπον (prósōpon, “face; person”).^[3]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is of 1519.^[9] MDA2's is the Codicele Voronețean (c. 1563–1583).^[2] The first sense is the face, the front of the head.^[2][9]

Semantic evolution

From the face the word passed to the front or outer side of things: the front of a house, the surface of the earth or the sea, the right side of a fabric, the side of a coin with the effigy, and a page of a book.^[10][3] It also came to mean appearance and complexion (a schimba fețe-fețe “to keep changing colour”) and a person, as in fețe bisericești “clergymen”.^[8][10] A cover is a față too: față de masă “tablecloth”, față de pernă “pillowcase”.^[10][3]

The idea of presence gave many phrases: de față “present”, în fața mea “before me”, pe față “openly”.^[10][11] The Bible of 1688 has „Și grăi Domnul cătră Moisi față la față” “and the Lord spoke to Moses face to face” (Exodus 33:11).^[9] Old Romanian also said a da față cu cineva “to come face to face with someone” and a avea față la cineva “to be in someone's favour”.^[4] Față de became a preposition, “towards; compared with”.^[11]

Timeline

• 1519 – the first record cited by Tiktin.^[9]
• 1563–1583 – față in the Codicele Voronețean.^[2]
• 1589 – feței “of the face” in Coresi's psalter.^[12]
• 1688 – față la față “face to face” in the Bucharest Bible.^[9]

Meanings

Noun

1. face: the front part of the head of a person or of some animals: Avea fața arsă de soare.^[11][2][1]
2. appearance, look; complexion.^[3][10]
3. a person, especially in fețe bisericești “clergymen”.^[3][10]
4. the surface or front side of something: fața pământului “the face of the earth”, fața casei “the front of the house”.^[10][1]
5. the right side of a fabric; the obverse of a coin.^[3][10]
6. a page of a book.^[3][10]
7. a cover: față de masă “tablecloth”, față de pernă “pillowcase”.^[3][10]

Word family

• fățarnic
• fățărnicie
• fățiș
• înfățișa
• înfățișare
• fățui

Related words

• face
• Aromanian fatsã
• Latin faciēs

Usage notes

Common phrases are de față “present”, în față “in front; to someone's face”, pe față “openly”, față în față “face to face” and the preposition față de “towards, in relation to”.^[11]

References

1. ^ a b c d e f g h Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 879
3. ^ a b c d e f g h i j k Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. față
4. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. față
5. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 3130
6. ^ a b Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 449
7. ^ Saramandu, Nicolae (coord.) et al. (2010–), Dicționarul dialectului meglenoromân, general și etimologic, fascicles in Fonetică și dialectologie XXIX–, p. 156
8. ^ a b Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 89
9. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. fáță
10. ^ a b c d e f g h i j Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 495
11. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 382
12. ^ Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 88:15