salvator

Forms

salvator m or n (feminine singular salvatoare, masculine plural salvatori, feminine/neuter plural salvatoare)^[1]

Etymology

It is borrowed from French salvateur and Late Latin salvātor (“saviour”), as DEX, MDN and DILF give it.^[2][3][4] DER and Scriban name only Latin, DER dating the borrowing to the 19th century.^[5][6] MDA2, the DLR and NODEX instead see it as formed from Romanian salva + -tor, and Wiktionary gives French with this analysis beside it.^[7][8][9][1] The French word is a learned borrowing from Late Latin.^[1]

Earliest recorded meaning

The first record is in Negulici's vocabulary of new words of 1848, which explains it with the native mântuitor “saviour”.^[7][10]

Semantic evolution

19th-century dictionaries still give it the religious sense of the Latin: Costinescu has Dumnezeu salvator “God the Saviour” and a remedy said to save, and Barcianu translates it German Heiland.^[11][12] Scriban's example is Christ, salvatorul omenirii.^[6] The general sense “who or what saves” is the modern one, often of ideas, solutions and remedies, and as a noun, a rescuer; a special sense is “liberator”.^[8][7][2]

Timeline

• 1848 – salvator in Negulici's vocabulary, glossed mântuitor, the first record.^[7][10]
• 1870 – Costinescu's dictionary has Dumnezeu salvator.^[11]
• 1886 – Barcianu translates it Heiland.^[12]

Meanings

Adjective

1. That saves or can save; saving, redeeming: un plan salvator.^[2][7]
2. That frees or can free; liberating.^[7][8]

Noun

1. A rescuer, a saviour; especially a liberator.^[2][7][8]

Related words

• salva
• salvare
• French salvateur

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 973
3. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. salvator
4. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. 2
5. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. salva
6. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1151
7. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 752
8. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. salvator
9. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. salvator
10. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. salvator
11. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 2, 463
12. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 560