prezență

Forms

prezență f (plural prezențe)^[1] Cantemir used the old form prezenție: „A îngerilor prezenție” “the presence of the angels”.^[2][3] MDA2 also lists the old variant prezință and the spellings presență and presință.^[4]

Etymology

It is borrowed from French présence, as DEX, the DLR and Wiktionary give it.^[5][2][1] MDA2 and Marcu add borrowed from Latin praesentia, and Tiktin and Scriban give only the Latin word.^[4][6][3][7] The DLR separates the two: the old form prezenție is from Latin, the modern word from French.^[2] Marcu and Maneca compare Italian presenza too.^[8]

The Latin noun is formed on praesēns (“present”) with the suffix -ia.^[9][1]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1705, in Cantemir, in the form prezenție; the DLR and MDA2 quote the passage on the presence of the angels.^[3][2][4]

Semantic evolution

Negulici in 1848 glosses presență as aflare de față “being present”.^[10] From the fact of being somewhere the word came to mean, by extension, a being or thing present, and a person who stands out in a field.^[2][4] Scriban and Șăineanu record the phrases a face act de prezență “to put in an appearance”, prezență de spirit and the jeton de prezență, a fee for attending a meeting.^[7][11]

Timeline

• 1705 – first record, as prezenție, in Cantemir.^[3]
• 1848 – presență “being present” in Negulici's dictionary.^[10]
• 1929 – prezență de spirit and jeton de prezență in Șăineanu.^[11]

Meanings

Noun

1. presence: the fact of being somewhere; the existence of someone or something in a given place or time.^[5][1]
2. attendance: listă de prezență, condică de prezență “attendance register”.^[5][1]
3. (by extension) A being or thing that is present; a person who stands out in a field.^[4][2]

Related words

• prezent
• absență
• Latin praesentia

Usage notes

Set phrases: prezență de spirit “presence of mind”, în prezența cuiva “in someone's presence”, and a face act de prezență “to put in an appearance”.^[5][12]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. prezență
3. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. prezență
4. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 532
5. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 872
6. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
7. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1046
8. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
9. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
10. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
11. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 510
12. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. prezență