parte

Forms

parte f (plural părți)^[1] MDA2 records an old plural parți; a document of 1651 has „Au dat a lor parți de ocină” “they gave their shares of the estate”.^[2][3]

Etymology

It is inherited from Latin pars (“part, piece, share”), from its accusative partem.^[4][2][1][3] De Vaan follows Schrijver in taking the Latin noun from the stem of pariō (“to bring forth”), with an original sense “lot, portion, fate”.^[5]

The noun survives in Aromanian parte and Megleno-Romanian parti.^[4][6][7] Its Romance cognates include Italian parte, Sardinian parte, French part, Occitan part, Catalan part, Spanish parte and Portuguese parte.^[4][8]

Meyer-Lübke traced the adverbial „parte... parte” “partly... partly” to Latin partim.^[4] Candrea–Densusianu preferred the Latin construction „parte... parte”, which they found in Ovid and Pliny.^[9] Weigand explained the sense “fate” by a Bulgarian noun with the same two senses, but Densusianu showed that the Romanian development is native.^[4]

Earliest recorded meaning

The word appears in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century.^[10] Tiktin dates it to the Codicele Voronețean (Acts 19:27), MDA2's first record too.^[11][2] Coresi's Carte de învățătură has the quantitative sense: „trei părți semănătura piarde” “three parts of the seed are lost”.^[3]

Semantic evolution

DEX orders the senses from the quantitative ones (“piece, portion, share”) through the spatial ones (“region, side, direction”) to the social ones (“party, side in a dispute, sex”).^[12][4] Old documents use it for a share of land: „Am vândut o parte de ocină a mea” “I have sold a part of my estate” (1642).^[3] The sense “share” led to “lot, fate” and “luck”, as in a avea parte de “to be granted, to enjoy”, and in folk speech parte could name one's destined spouse.^[12][4][13]

Romanian built a large family on it.^[4] împărți “to divide” may continue Latin impertiō, and despărți “to separate” a Vulgar Latin *dispartiō.^[4][9] părtaș “participant” gave împărtăși “to share, to communicate; to take communion”.^[4] The adverb departe “far” is de parte, literally “aside”.^[14][8] Many learned words of the same Latin family came through French: partaj, partener, participa, particular.^[4][15]

Timeline

• early 16th century – parte and partea in the Psaltirea Hurmuzaki.^[10]
• 16th century – in the Codicele Voronețean (Acts 19:27).^[11][2]
• 1581 – „trei părți” in Coresi's Carte de învățătură.^[3]
• 1642 – „o parte de ocină” “a share of the estate” in a document.^[3]
• 1649 – Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon uses partea for Slavonic “in part”.^[16]
• 1688 – the Bucharest Bible uses parte some 290 times.^[17]
• 1825 – the Lexicon de la Buda glosses it with Latin pars and German Theil.^[18]

Meanings

Noun

1. A part of a whole, a piece, a portion: o parte din recoltă.^[12] În parte means “partly” or “separately, one by one”.^[12][2]
2. A constituent element of something; a section of a literary or musical work.^[12] Parte de vorbire is a part of speech;^[12] a face parte din is to belong to, a lua parte la to take part in.^[12]
3. A share received in a division or inheritance;^[12][4] (popular) one's lot, fate or luck.^[12][4]
4. A contribution to a common business, and the share of the profit due for it.^[12]
5. A region, place or country: prin părțile acelea “in those parts”.^[12]
6. A side or edge of something;^[12][4] la o parte “aside”.^[12][4]
7. A direction.^[12][4]
8. A point of view, a respect: din partea mea “as far as I am concerned”.^[12]
9. A party in a contract or lawsuit; a side in a conflict;^[4][13] (popular) sex: parte bărbătească, parte femeiască.^[4][13]

Word family

• părtaș
• părtășie
• părticea
• părticică
• împărți
• împărțeală
• împărțitor
• copărtaș
• împărtăși
• departe
• părtini

Related words

• despărți
• Aromanian parte
• Latin pars

Usage notes

The phrase parte..., parte... means “some..., others...”: Parte au plecat, parte au rămas.^[12] Partea leului is “the lion's share”.^[12]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 274
3. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. parte
4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. parte
5. ^ de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
6. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 819
7. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 216
8. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 6254
9. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. parte
10. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 15:5
11. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. parte
12. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 777
13. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 937
14. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 195
15. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. s.v. parte
16. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. partea
17. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Facerea 6:19
18. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 484