departe

Etymology

It is formed from Romanian de + parte, with a first sense “aside, apart”, which DELR compares with Portuguese de parte (“aside, apart”).^[2][3][4][1] Candrea and Densusianu thought the sense “far” grew easily out of “to one side”.^[5] Ciorănescu, following Candrea–Densusianu, Tiktin and Scriban, compares Italian a parte, Spanish apartar and French départ.^[3][6] DELR adds the parallel of dipartirsi (“to move away”).^[2]

Pușcariu took the adverb instead from the verb depărta, which he derived from Vulgar Latin *dēquartō (“to drive out of a quarter”), a formation on quartus like French écarter from *exquartō.^[2][3] Ciorănescu rejects his objection to the sense as unfounded, and DELR finds the derivation improbable, since no Romanian adverb is formed from a verb by adding -e.^[3][2]

The word survives in all four branches: Aromanian diparte, Megleno-Romanian diparti and Istro-Romanian depårte.^[2][7][8] Papahagi and Pascu derive the Aromanian adverb directly from Latin dē and parte.^[7][9]

Earliest recorded meaning

The first record is in the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century, already meaning “far away”: „carii sâmtu pre mare departe” “those who are far off upon the sea”.^[2][10] The roPsalt index counts seven occurrences in that psalter, the first at Psalm 9:22.^[11] MDA2 takes its first record from the Codicele Voronețean.^[4]

Semantic evolution

Besides distance in space, the adverb came to mark distance in time and, with the comparative mai departe, continuation: “further, onward”.^[2][12] Set phrases grew around it: pe departe “in a roundabout way, indirectly”, nici pe departe “not in the least” and rudă de departe “a distant relative”.^[12][6] Tiktin records nu mai departe decât ieri “only yesterday”.^[13]

The verb depărta “to move away, to remove” is as old as the adverb, and the noun depărtare “distance” follows in 1581.^[2] Diminutives such as depărtișor “rather far” are later.^[2][3]

Timeline

• c. 1500–1520 – departe “far” in the Psaltirea Hurmuzaki, the first record.^[2][11]
• c. 1500–1520 – the verb depărta, also in the Psaltirea Hurmuzaki.^[2]
• c. 1563–1583 – in the Codicele Voronețean.^[4]
• 1581 – depărtare “distance” in Coresi's Carte de învățătură.^[2]
• 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon, with the diminutive depărcior.^[14]
• 1682 – depărcior “rather far” in Dosoftei.^[2]
• 1738–1750 – îndepărta “to remove, to move away”.^[2]
• 1844 – depărtișor in Bălcescu.^[2]

Meanings

Adverb

1. far, at a great distance from a place or from the speaker: Satul e departe. With de: far from.^[12][4]
2. In a remote place, far away: Fratele meu lucrează departe.^[12]
3. mai departe: further, beyond, and in time onward, continuing: Am mers mai departe pe jos.^[12][13]
4. Long before or long after a given moment.^[15][16]
5. pe departe: indirectly, in a roundabout way, and nici pe departe: not at all.^[12]

Word family

• depărcior
• depărta
• depărtare
• depărtat
• depărtișor
• îndepărta

Related words

• parte
• Aromanian diparte

Usage notes

Departe de mine gândul means “far be it from me to think so”.^[12][13] Rudă de departe is a distant relative.^[12]

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. departe
3. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. departe
4. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 645
5. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. departe
6. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 404
7. ^ a b Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 389
8. ^ Saramandu, Nicolae (coord.) et al. (2010–), Dicționarul dialectului meglenoromân, general și etimologic, fascicles in Fonetică și dialectologie XXIX–, p. 205
9. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională, p. 1, 138
10. ^ Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. departe
11. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 9:22
12. ^ a b c d e f g h DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 290
13. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. departe
14. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. departe
15. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. departe
16. ^ Breban, Vasile (1980), Dicționar al limbii române contemporane de uz curent, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. s.v. departe