jugar

Forms

jugar m or n (feminine singular jugară, masculine plural jugari, feminine/neuter plural jugare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian jug + -ar, “of the yoke”.^[2][3][4][1] Pușcariu, REW and Candrea–Densusianu took it instead directly from Latin iugārius (“bearing the yoke”), and Cihac and Șăineanu gave the same etymon.^{[2][5][6][7][1]} Candrea and Densusianu compare Spanish yuguero and Portuguese jugueiro.^[5] The noun is from Latin iugum (“yoke”).^[2]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is of 1703.^[4] MDA2 dates it from Ion Ionescu de la Brad's Vitele albe din Englitera (1842).^[3] Ionescu's farming calendar has the Moldavian form: „boii giugari și argații să fie gata a se apuca de muncă” “the draught oxen and the farmhands should be ready to set to work”.^[4][8]

Semantic evolution

It is chiefly used in bou jugar “draught ox” and, in Tiktin, cal jugar “draught horse”.^[4][9] Used on its own as a noun it means a yoked ox in regional speech.^[10][1] The Moldavian form is giugar.^[4][3]

Timeline

• 1703 – the first record.^[4]
• 1842 – in Ion Ionescu de la Brad, MDA2's first record.^[3]
• 1886 – bou jugar “draught ox” in Barcianu's dictionary.^[9]

Meanings

Adjective

1. (dated, of cattle) Of the yoke; fit to be put to the yoke, used for draught.^[3][1]

Noun

1. (regional) A draught ox.^[10][1]

Related words

• jugan
• înjuga
• Latin iugum

References

1. ^ a b c d e f g Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. jug
3. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1291
4. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. jugar
5. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. jugar
6. ^ Cihac, A. de (1870), Dictionnaire d'étymologie daco-romane I: Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt am Main, p. 135
7. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 351
8. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. jugar
9. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 335
10. ^ a b Bulgăr, Gheorghe; Constantinescu-Dobridor, Gheorghe (2002), Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2 vols., București: Saeculum Vizual, p. s.v. jugar