inofensiv

Forms

inofensiv m or n (feminine singular inofensivă, masculine plural inofensivi, feminine/neuter plural inofensive)^[1] Negulici in 1848 spelled it with a double f, inoffensiv, and explained it as one who cannot offend, who insults or attacks nobody.^[2]

Etymology

It is borrowed from French inoffensif.^[3][1] MDA2 also names Italian inoffensivo.^[4] Scriban derives it from ofensiv, with the French word as its model, and Wiktionary notes that it can be analysed as in- plus that adjective.^[5][1] The French word is formed of in- and offensif.^[1]

Earliest recorded meaning

Negulici's vocabulary of 1848 lists it in the sense “that cannot offend”.^[2] The Academy dictionaries quote it first from Cezar Petrescu's novel Întunecare (1928): „înțelesese că era inofensiv” “he had understood that he was harmless”.^[6][4]

Semantic evolution

Negulici's sense, “not offending or attacking anyone”, recurs in Costinescu in 1870.^[7] In the 20th-century dictionaries the usual sense is “harmless”: Scriban's examples are snakes and a remedy.^[5][8] It is also said of a joke that hurts no one.^[9] The rare noun inofensivitate “harmlessness” is a Romanian derivative.^[4]

Timeline

• 1848 – inoffensiv in Negulici's vocabulary.^[2]
• 1870 – inofensivŭ in Costinescu.^[7]
• 1928 – in Cezar Petrescu's Întunecare.^[4]
• 1975 – inofensivitate “harmlessness”, in DEX.^[4]

Meanings

Adjective

1. harmless, innocuous: that does no harm; nevătămător.^[3][4]
2. That bothers or offends no one; without consequences: o glumă inofensivă “a harmless joke”.^[9][10]

Word family

• inofensivitate

Related words

• ofensiv
• ofensa

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. inofensiv
3. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 510
4. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1140
5. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 644
6. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. inofensiv
7. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 549
8. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. inofensiv
9. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 522
10. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. inofensiv