inocent

Forms

inocent m or n (feminine singular inocentă, masculine plural inocenți, feminine/neuter plural inocente)^[1] It was also written innocent, and Pontbriant has innocint.^[2]

Etymology

It is borrowed from French innocent and Latin innocēns (“harmless, blameless”).^[3][4][1] MDA2 and Marcu and Maneca add Italian innocente as a further model.^[5][6] The Latin adjective is formed in- (“not”) and nocēns (“harmful, guilty”), the present participle of noceō (“to harm”).^[1][7][8]

Earliest recorded meaning

Negulici's dictionary of neologisms lists innocent in 1848 with the Latin innocens and explains it as “not guilty”, nevinovat.^[9] MDA2's first record is from Eminescu's stories, where a smile is inocent.^[5][2]

Semantic evolution

The word came in with its French range of senses: not guilty, harmless, pure in heart, and simple or naive.^[10][2] Costinescu in 1870 explained it as nevinovat “not guilty” and also as “without guile; simple, credulous”.^[10] The ironic sense “naive, ignorant” is found in Maiorescu, who called Gherea așa de inocent în materie “so innocent in the matter”.^[2] Scriban notes Sfinții Inocenți, the infants killed by Herod.^[11]

Timeline

• 1848 – innocent in Negulici's dictionary of neologisms, the first record.^[9]
• 1862 – innocint in Pontbriant's dictionary.^[2]
• 1870 – innocentŭ in Costinescu's dictionary.^[10]

Meanings

Adjective

1. Pure in heart, blameless; showing innocence, candid: un zâmbet inocent.^[3][5][1]
2. Not guilty: Juriul l-a găsit inocent.^[11][12]
3. harmless, doing no harm.^[5][2]
4. (ironic) naive, simple; ignorant.^[3][5]

Word family

• inocență

Related words

• nevinovat
• Latin innocēns

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. inocent
3. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 509
4. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. inocent
5. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1140
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. inocent
7. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
8. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
9. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. innocent
10. ^ a b c Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 549
11. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 643
12. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. inocent