inevitabil

Forms

inevitabil m or n (feminine singular inevitabilă, masculine plural inevitabili, feminine/neuter plural inevitabile)^[1]

Etymology

It is borrowed from French inévitable, a neologism of the 19th century, and was also borrowed from Latin inēvītābilis (“unavoidable”) as a learned word.^[2][3][4][5] The DA calls it a neologism after French, as do Wiktionary, DN and CADE, while Scriban gives only the Latin word.^{[6][1][7][8][9]} MDA2 adds Italian inevitabile as a third model.^[10] The French word comes from the Latin one.^[1]

Within Romanian it is the negative of evitabil “avoidable”, which DELR records from 1862, later than its negative.^[2]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is from 1846, in a text by Laurian.^[2] MDA2 has it first in Ion Ghica's letters to Alecsandri, in the edition of 1887.^[10] The DA quotes Ghica: „Mișcarea de jos în sus și de sus în jos este o condițiune inevitabilă, fatală a vieții omenești” “movement upwards and downwards is an inevitable, fatal condition of human life”.^[6]

Semantic evolution

The sense has stayed “that cannot be avoided”, often with fatal as a near-synonym.^[6][3] The adjective is often used as an adverb, “inevitably, necessarily”, as in Rebreanu.^[11][10] The abstract noun inevitabilitate was taken from French inévitabilité by 1867.^[2]

Timeline

• 1846 – Laurian, the first record.^[2]
• 1862 – evitabil “avoidable”.^[2]
• 1867 – inevitabilitate in the journal Familia.^[2]
• 1887 – Ion Ghica's letters to Alecsandri.^[10][6]

Meanings

Adjective

1. That cannot be avoided or prevented; bound to happen; ineluctabil, fatal: o ceartă inevitabilă.^[3][10]

Adverb

1. Inevitably, necessarily; neapărat.^[10][3]

Related words

• evita
• evitabil
• inevitabilitate

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. evita
3. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 505
4. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. s.v. inevitabil
5. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. inevitabil
6. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. inevitabil
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. inevitabil
8. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. inevitabil
9. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 637
10. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1133
11. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 514