după

Forms

după (+accusative)^[1]

Etymology

It is inherited from Latin dē post (“from after”), from dē (“from”) and post (“after, behind”).^[2][3][4][1] DELR traces the change through *depo, assimilated to *dopo as in Italian; the regular outcome would have been ⟨*dăpă⟩, and the ⟨u⟩ of the first syllable is explained by the following labial.^[2] Candrea and Densusianu put the stages as ⟨*depă⟩, ⟨*dăpă⟩, ⟨după⟩.^[5]

It survives in all four branches: Aromanian dupã, Megleno-Romanian dupu and Istro-Romanian dupę.^[2][3][6] The Romance parallels are Italian dopo, Old Sardinian depus, French depuis and Portuguese depos “behind”; other languages compounded the preposition with ex, as in Spanish después.^[2][7]

The variants ⟨dupe⟩, ⟨dupre⟩ and ⟨depă⟩ come from confusion with de pe.^[2][3]

Earliest recorded meaning

DELR dates the first record to the Psaltirea Hurmuzaki of about 1500;^[8] MDA2 and Tiktin cite the Codicele Voronețean.^[2][4][9] The Psaltirea Scheiană also has the form dopă.^[8] The early senses are those of place and time, “behind, after”.^[2]

Semantic evolution

From “behind” and “after”, the preposition came to mark the goal of a movement (a se duce după apă “to go for water”), the object of a longing (a tânji după cineva “to pine for someone”), conformity (după lege “according to the law”), the source of a statement and the line of kinship (văr după mamă “a cousin on the mother's side”).^[2][10] The old and popular phrase a da o fată după cineva is “to marry a girl to someone”.^[9][11] In Muntenia după can mean “off, from” (Scriban's dă-mi paharu după masă “give me the glass off the table”), from its confusion with de pe.^[11][12]

Timeline

• c. 1500 – the Psaltirea Hurmuzaki, the first record.^[2]
• c. 1563–1583 – the Codicele Voronețean.^[4][9]
• c. 1573–1578 – the variant dopă in the Psaltirea Scheiană.^[8]
• 1801 – Klein's dictionary renders it with Latin post.^[13]
• 1825 – the Lexicon de la Buda gives Latin post and secundum and the use “for”: mergu dupẻ apả “I go for water”.^[14]

Meanings

Preposition

1. behind; beyond: După deal e un sat.^[11][1]
2. after, following in a series: zi după zi.^[11][1]
3. After, in pursuit of; to fetch: A plecat după pâine.^[11][10]
4. After, later than: după prânz.^[11]
5. According to; after the model of: după lege.^[10][3]
6. by, from (a sign): L-am recunoscut după voce.^[10][1]
7. On the side of (a parent): văr după mamă.^[10][2]
8. (regional) Off, from: Dă-mi cartea după raft.^[11]

Related words

• apoi
• până
• Aromanian dupã
• Latin post

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. după
3. ^ a b c d Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. după
4. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 773
5. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București
6. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 421
7. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
8. ^ a b c Candrea, I.-A. (1916), Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. II: Glosarele, București: Socec, p. 285
9. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. după
10. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. după
11. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 336
12. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 454
13. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 356
14. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 201