aci

Forms

aci (adverb); variants acia, acilea, acice^[2][3]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *eccum hīc, from eccum (“here he is”) and hīc (“here”).^{[2][4][1][3][5]} Several authors, DELR reports, start from ecce in the first part instead, the source of French and Occitan forms.^[4][6] It survives south of the Danube as Aromanian ația, which Papahagi glosses “there”.^[2][7][8] Its Romance cognates include Italian qui, Catalan ací, Spanish aquí, Portuguese aqui and French ici.^[2][1][9]

The DA explains the variants as compounds of the same kind: with hāc added came acia, and an initial ⟨a-⟩ felt as a prefix gave a short form ⟨ci⟩, and aici beside ici.^[5] For acice Pușcariu proposed Vulgar Latin *eccum hicce, but Ciorănescu thinks it may be a crossing with the eastern form.^[2]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century.^[4] In the Psaltirea Scheiană până aci renders a Greek “until when”.^[10]

Semantic evolution

Besides the place, the adverb points to a moment, “then, at that point”; the DA finds the time sense the more frequent in its quotations, and doubled aci… aci means “now… now”.^[5][2] Phrases include până aci “until now”, de aci înainte “from now on” and cât pe-aci “very nearly”.^[5][11]

Scriban marks aci as western, against eastern aici.^[12] In Oltenia and western Muntenia it can mean the place near the person spoken to, as distinct from aici, the speaker's place.^[4] DEX and MDA2 treat it as a variant of aici.^[13][14]

Timeline

• c. 1500–1520 – the first record, in the Psaltirea Hurmuzaki.^[4]
• 1664 – aci in a Slavonic–Romanian lexicon.^[15]
• 1825 – the Lexicon of Buda glosses it Latin hic and huc.^[16]

Meanings

Adverb

1. (regional) Here, in this place.^[2][1][13]
2. (Oltenia, western Muntenia) There, where the person spoken to is.^[4]
3. At this moment, then;^[17][14][18] aci… aci “now… now”.^[2][5]

Word family

• aciași

Related words

• aici
• ici
• acolo
• Aromanian ația

Usage notes

A separate, old Transylvanian and Banat noun aci “carpenter” is borrowed from Hungarian ács.^[17][14][18] DELR finds it from 1560–1561 and MDA2 from the 17th-century Lexicon Marsilianum.^[17][14]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. aci
3. ^ a b Pușcariu, Sextil (1905), Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache I: Lateinisches Element, Heidelberg: Carl Winter, p. 2
4. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. aici
5. ^ a b c d e Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. aci
6. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
7. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne
8. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională
9. ^ Cortelazzo, Manlio; Zolli, Paolo (1999), Dizionario etimologico della lingua italiana, 2nd ed. by Manlio Cortelazzo and Michele A. Cortelazzo, Bologna: Zanichelli
10. ^ Candrea, I.-A. (1916), Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. II: Glosarele, București: Socec, p. 242
11. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. aci
12. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 65
13. ^ a b DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 7
14. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 8
15. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. aci
16. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 28
17. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. aci
18. ^ a b Costinescu, Mariana; Georgescu, Magdalena; Zgraon, Florentina (1987), Dicționarul limbii române literare vechi (1640–1780): termeni regionali, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 42