însemn

Forms

însemn n (plural însemne)^[1]

Etymology

It is borrowed from French insigne, reshaped after the native semn “sign”.^[2][3][4] Wiktionary gives the French word alone, and Wikționar adds the influence of the native word.^[1][5] The neologism dictionary of 1986 also compares the Latin source and records a variant ⟨insemn⟩.^[6] Other dictionaries see a Romanian formation: NODEX analyses it as from Romanian în- + semn, and Gabinschi derives it from the verb însemna, which goes back to Vulgar Latin *insignare.^[7][8]

The French noun is borrowed from Latin īnsignia, the plural of īnsigne (“badge of office”).^[9] The Latin noun is the neuter of the adjective īnsignis (“marked, distinguished”), formed on signum (“mark”).^[1][10][9]

Earliest recorded meaning

Negulici's dictionary of 1848 lists însemn with Latin signum and explains it as a sign or mark by which something is recognised, and as the board hung at a shop door to show what is sold inside.^[11] Alecsandri and Odobescu used it for the outward signs of rank and pomp.^[12]

Semantic evolution

The sense of a badge or mark of a dignity, a rank or an order became the main one: Șăineanu's dictionary of 1929 illustrates it with the outward insignia of magistrates.^[13][12] The word was felt as old or rare in the 20th century: DLRLC labels it dated, and DEX 1998 and MDA2 rare, beside the synonym insignă.^[12][14][15] DEX 2009 drops the label and adds the plural use for the official symbols of a state: the coat of arms, the seal, the flag and the national anthem.^[2]

Timeline

• 1848 – in Negulici's dictionary, “sign, mark; shop sign”.^[11]
• 1929 – in Șăineanu's dictionary, “insignia”, of magistrates.^[13]
• 1955–1957 – labelled dated in DLRLC.^[12]
• 1998 – labelled rare in DEX.^[14]
• 2009 – DEX records the plural însemne for the symbols of a state.^[2]

Meanings

Noun

1. A distinctive sign of a dignity or rank; an insignia, a badge.^[2][15][1]
2. (in the plural) The official symbols of a state: its coat of arms, seal, flag and national anthem.^[2]

Related words

• insignă
• semn
• însemna

Usage notes

The plural is însemne.^[2] The noun is distinct from the verb forms (eu) însemn and (să) însemne of însemna, which dictionaries list under the verb.^[16]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 553
3. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria
4. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
5. ^ Wikționar (Romanian Wiktionary), ro.wiktionary.org
6. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
7. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional
8. ^ Gabinschi, Marcu (2001), Dicționar de dublete etimologice ale limbii române, 2nd ed., Chișinău: Litera, p. 117
9. ^ a b Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
11. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
12. ^ a b c d Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 654
13. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 330
14. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), Dicționarul explicativ al limbii române, 2nd ed., București: Univers Enciclopedic, p. 535
15. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1246
16. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 697