înfiorător

Forms

înfiorător m or n (feminine singular înfiorătoare, masculine plural înfiorători, feminine/neuter plural înfiorătoare)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian înfiora + -ător, an adjective of the agent type: “that makes one shiver”.^[2][3][4][1]

The verb înfiora “to make shiver” is formed on fior (“shiver, thrill”) with the prefix în-, according to MDA2 and Ciorănescu.^[3][5] The noun is inherited from Latin febris (“fever”).^[5][6] Wiktionary sees it the other way round: the verb from a Vulgar Latin *infebrizō, and the noun a back-formation from the verb.^[1]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1845, in a periodical.^[4] Tiktin quotes Alecsandri, who set out to tell the story of the day of 28 March „sub culori vii și înfiorătoare” “in vivid and terrifying colours”.^[4] MDA2's first record is later, Creangă's tales of 1890.^[3]

Semantic evolution

The sense has stayed “that makes one shudder with fear, terrifying”: CADE's examples are Creangă's tales of ghosts and Alecsandri's owls screeching among ruins.^[7][2] Used as an adverb it means “terrifyingly, very strongly”, and before an adjective with de it intensifies it, as in Vlahuță's summer nights that are înfiorător de dulci “thrillingly sweet”.^[8][9] MDA2 also records an obsolete noun înfiorătorul “the devil”.^[3]

Timeline

• 1845 – înfiorător “terrifying” in a periodical, the first record.^[4]
• 1890 – the word in Creangă's tales.^[3][7]

Meanings

Adjective

1. terrifying, creepy: that makes one shiver with fear; fioros, îngrozitor, înspăimântător: Din pădure se auzi un urlet înfiorător.^[2][3][1]

Adverb

1. Terrifyingly; very strongly: Câinele urla înfiorător.^[9][8]
2. (before an adjective, with de) Extremely: înfiorător de frig.^[9][8]

Noun

1. (obsolete) The devil.^[3]

Related words

• fior
• fioros

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 546
3. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1227
4. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. înfiorătór
5. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. fior
6. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 908
7. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. înfiorător
8. ^ a b c Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 628
9. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. înfiorător