înfierbăza

Forms

Verb: present not attested, past participle înfierbăzat; 1st conjugation.^[1]

Etymology

Capidan and the DA take it as inherited from Vulgar Latin *(in)fervidiāre, formed on fervidus (“boiling, burning”).^[2][3] MDA2 analyses it as from Romanian în- + fierbăza and takes the simple verb from the same Latin form.^[4][5] Ciorănescu doubts the Latin etymology, because the word appears only in Dosoftei, whose works abound in personal coinages.^[3][1]

Earliest recorded meaning

The DA records it, with and without the prefix and in the dialect pronunciation înherbădza, only in Dosoftei, and only as a verbal noun and a participle: înfierbădzare de păcate “the heat of sins” in his lives of the saints.^[2]

Timeline

• 1682-1686 – înfierbădzare and herbădzată “heated, drunk” in Dosoftei's lives of the saints.^[2]

Meanings

Verb

1. (obsolete, figurative) To heat up, to become inflamed or kindled.^[4][2][1]

Related words

• înfierbânta
• fierbinte

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. înfierbăza
3. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. fierbinte
4. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1226
5. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 902