înspăimântător

Forms

înspăimântător m or n (feminine singular înspăimântătoare, masculine plural înspăimântători, feminine/neuter plural înspăimântătoare)^[1] An older variant without the prefix, spăimântător, occurs in Ispirescu.^[2]

Etymology

It is formed from Romanian înspăimânta + -ător, from the verb “to frighten” with the agent suffix.^[3][4][1] The verb is în- added to spăimânta, as DEX explains it, while MDA2 derives it from Vulgar Latin *expavimento.^[3][4] The simple verb is recorded from the 16th century.^[5]

Earliest recorded meaning

MDA2's first record is in a text printed in the second volume of Gaster's chrestomathy of Romanian texts, where it means “causing fear”.^[4]

Semantic evolution

The adjective has kept the sense “frightening, terrifying”.^[3][6] CADE quotes Creangă's “countless frightening creepy-crawlies and beasts”, gîngănii și jigănii înspăimîntătoare.^[7] Used as an adverb, especially before an adjective with de, it has become an intensifier meaning “extremely”: înspăimântător de frig “terribly cold”.^[3][8]

Timeline

• 16th century – the verb spăimânta “to frighten” in the Psaltirea Scheiană.^[5]
• 1581 – înspăimânta in Coresi's Carte de învățătură.^[4]
• 1892 – înspăimîntătoare in an edition of Creangă's writings.^[7]

Meanings

Adjective

1. frightening, terrifying: causing fear; dreadful, ghastly: Din pădure se auzea un urlet înspăimântător.^[3][4]

Adverb

1. Extremely, terribly, usually followed by de and an adjective: E înspăimântător de târziu.^[3][8]

Related words

• spaimă
• spăimânta

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 656
3. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 553
4. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1247
5. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. spăimânta
6. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 331
7. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. înspăimîntător
8. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. înspăimântător