putoare

Forms

putoare f (plural putori)^[1]

Etymology

It is inherited from Latin putor (“rottenness, stench”), accusative putōrem.^[2][3][1][4] The noun is formed from Latin puteō (“to stink”) + -or.^[5][1] Wiktionary notes that it can also be analysed as Romanian puți with the suffix -oare.^[1]

The word survives south of the Danube: Aromanian putoari and Megleno-Romanian putoari.^[2][1][6] Its Romance cognates include Occitan pudor, Catalan pudor and French pueur.^[2][4] Ungureanu compares the form Lombard pudor used by Bonvesin da la Riva.^[7]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is Coresi's Omiliar of 1581, with the sense “stench”;^[8][9] MDA2 dates the word to the Pravila of Govora, 1640.^[8][9] Varlaam's Cazania says of a rotting body that „de putoare nime nu putea să se apropie” “no one could come near for the stench”.^[10]

Semantic evolution

The first sense is a foul smell, especially of rot; older texts use it also for the foul air of a place, and once for excrement.^[10][9] As a familiar insult it is applied to a lazy, dirty or immoral person, and in particular to a loose woman;^[3][8][11] Tiktin quotes a folk song in which a girl works so that no one will say she is a putoare.^[3][8][11] Slang adds “idler” and “prostitute”.^[12]

Timeline

• 1581 – Coresi's Omiliar, the first record.^[8]
• 1640 – the Pravila of Govora, MDA2's first record.^[9]
• 1660 – putoare glosses Slavonic “stench” in a Slavonic–Romanian lexicon.^[13]
• 1688 – putoare in the Bucharest Bible (Job 6:7).^[14]
• 1825 – the Lexicon of Buda glosses it Latin putor, foetor.^[15]

Meanings

Noun

1. A foul, heavy stench; duhoare.^[3][1]
2. (familiar, insulting) A lazy, dirty or immoral person; by extension, a woman of loose morals.^[3][1][16]

Word family

• puturos

Related words

• puți
• putred
• Latin putor

References

1. ^ a b c d e f g Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. putoare
3. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 902
4. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 6883
5. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
6. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 243
7. ^ Ungureanu, Dan (2024), Istoria limbii române, Chișinău: Cartier, p. 349
8. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. putoáre
9. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 610
10. ^ a b Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. putoare
11. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1080
12. ^ Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu, p. s.v. putoare
13. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. putoare
14. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Job 6:7
15. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 566
16. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. putoare