ghindă

Forms

ghindă f (plural ghinde)^[1]

Etymology

It is inherited from Latin glāns (“acorn”), probably through *glanda, with a change of declension.^{[2][3][4][5][1]} Ciorănescu follows Pușcariu, Candrea–Densusianu, the REW and the DA in this, but thinks a start from the accusative glandem also possible, given the old and regional form ghinde.^[2] DEX 2009, Tiktin and the DLRM give the Latin noun alone.^[6][7][8]

The word survives in all four branches: Aromanian gljindã, Megleno-Romanian gľindă and Istro-Romanian glʼinde.^{[2][9][10][11][12]} Its Romance cognates include Italian ghianda, French gland, Occitan glan and Portuguese lande.^[5][13] Ciorănescu, after Philippide, compares the Albanian word for acorn, Albanian lëndë, which de Vaan considers a possible cognate of the Latin.^[2][14] The Latin noun goes back to Proto-Indo-European *gʷelh₂- (“acorn”), like Ancient Greek βάλανος (bálanos).^[1][14]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1459, and the personal name Ghinda to about 1486.^[7] In Romanian texts the old form ghinde appears in a glossary of about 1600, and MDA2's first record is a document of 1607 that thanks God for a year of mast: „Au dăruit Domnul Dumnedzău jir, fag sau ghende” “the Lord God has given beechnuts, beech mast or acorns”.^[7][4][3]

Semantic evolution

The core sense is the fruit of the oak and of related trees, often as a collective: pigs feed on acorns.^[3][7] From the shape of the card symbol it became the name of the suit of clubs in playing cards, in Alecsandri and Caragiale.^[3][7] Regionally the plural also names the tonsils.^[4] An ironic phrase, fecior de ghindă (fătat în tindă), literally a son of an acorn born in the hall, mocks an uncouth person, or a commoner with airs, as in Creangă.^[15][3][16] The word also gave surnames such as Ghindă and Ghindea.^[17][18]

Timeline

• 1459 – the first record cited by Tiktin.^[7]
• c. 1486 – the personal name Ghinda.^[7]
• c. 1600 – ghinde in a glossary.^[7][3]
• 1607 – ghende in a document published by Iorga.^[4][3]
• 1649 – ghinde in Mardarie's lexicon, glossing Slavonic words for acorn.^[19]
• 1688 – ghindă in the Bucharest Bible (Isaiah 44:14), which also has the old genitive ghindii.^[20][7]
• 1801 – ghinde in Klein's dictionary.^[21]

Meanings

Noun

1. acorn: the fruit of the oak or of related trees.^[6][4][1]
2. (card games) clubs, one of the four suits.^[6][4][1]
3. (regional, plural) the tonsils.^[4]

Word family

• ghindar
• ghindoc
• ghindos

Related words

• ghindură
• Aromanian gljindã
• Latin glans

Usage notes

The plural is ghinde in DEX 2009;^[6][4][3] MDA2 and the DA give ghinzi as well, with ghinde as the old plural.^[6][4][3] Craiul de ghindă is the king of clubs.^[16][15]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. ghindă
3. ^ a b c d e f g h i Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. ghindă
4. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 993
5. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 3778
6. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 438
7. ^ a b c d e f g h i Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. ghindă
8. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. ghindă
9. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 496
10. ^ Saramandu, Nicolae (coord.) et al. (2010–), Dicționarul dialectului meglenoromân, general și etimologic, fascicles in Fonetică și dialectologie XXIX–, p. 203
11. ^ Kovačec, August (1998), Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i tekstovima), Pula, p. s.v. glʼínde
12. ^ Popovici, Iosif (1909), Dialectele romîne din Istria II: texte și glosar, Halle a. S., p. 112
13. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier, p. s.v. ghianda
14. ^ a b de Vaan, Michiel (2008), Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Leiden Indo-European Etymological Dictionary Series 7, Leiden; Boston: Brill
15. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 379
16. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 554
17. ^ Constantinescu, N. A. (1963), Dicționar onomastic romînesc, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. ghindă
18. ^ Iordan, Iorgu (1983), Dicționar al numelor de familie românești, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 221
19. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. ghinde
20. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Isaiah 44:14
21. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 366