ghinduros

Forms

ghinduros m or n (feminine singular ghinduroasă, masculine plural ghinduroși, feminine/neuter plural ghinduroase)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian ghindură + -os according to MDA2 and NODEX, and Ciorănescu lists it among the derivatives of the noun.^[2][3][4] Pușcariu and Candrea–Densusianu derive it directly from Late Latin glandulōsus (“glandular”), and the DA compares the Latin word.^[4][5][6] Wiktionary gives both explanations and calls it a doublet of glandulos.^[1] Its counterpart Aromanian gljinduros is likewise taken from the Latin by Pascu.^[7][1]

Earliest recorded meaning

Candrea and Densusianu found it in Bobb's dictionary of 1822–1823 and in the Lexicon de la Buda of 1825, glossed French glanduleux.^[5] The Lexicon gives it a second sense, lumpy or rugged, beside full of glands.^[8] MDA2's first record is Piscupescu's medical handbook of 1829: „Vărsatul cel mic și ghinduros, ce-i zice pojar” “the small pox with swollen glands, which is called measles”.^[2][6]

Semantic evolution

Nineteenth-century dictionaries treat it as an anatomical term: Costinescu glosses French glanduleux, Antonescu glandulaire, and Barcianu German drüsig.^[9][10][11] MDA2 distinguishes full of ganglions from having swollen glands, and NODEX labels it popular.^[2][3]

Timeline

• 1822–1823 – in Bobb's dictionary.^[5]
• 1825 – in the Lexicon de la Buda, “glandular” and “lumpy”.^[8]
• 1829 – in Piscupescu's medical handbook.^[2]
• 1870 – Costinescu marks it as an anatomical term.^[9]

Meanings

Adjective

1. (popular) full of ganglions or glands.^[2][3][1]
2. With swollen glands.^[2]

Related words

• ghindă
• glandulos
• Aromanian gljinduros

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 993
3. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. ghinduros
4. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. ghindură
5. ^ a b c Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. ghinduros
6. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. ghindură
7. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională, p. 94
8. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 237
9. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 484
10. ^ Antonescu, G. M. (1875), Dictionariu romanu-francesu, Bucuresci: Typografia Curții (Lucrători Associați), p. 113
11. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 251