Etymology and origin of the Romanian word înfurci
- Confidence
- Probable
- Formation
- Derivation
- First attested
- 1840 Poenar, Aaron and Hill's French–Romanian dictionary More words from the 19th century
- Ultimate origin
- Latin furca
Forms
a înfurci (third-person singular present înfurcește, past participle înfurcit; 4th conjugation)[1] A variant of the first conjugation, înfurca, is also used.[2][3]
Etymology
It is formed from Romanian în- + furcă, as DEX, MDA2, Tiktin and Wikționar state.[2][3][4][5] Pușcariu and Candrea–Densusianu derived it from Vulgar Latin *infurcō, as Ciorănescu reports.[6] The noun is furca (“fork”).[6] It is matched by Aromanian nfurcu.[7][1]
Earliest recorded meaning
Tiktin's first record is from 1840, of roads that fork.[4] MDA2 dates it from Costinescu's dictionary of 1870.[3]
Timeline
Meanings
Verb
- (reflexive, dated or popular, of roads and rivers) To fork, to bifurca.[2][8]
- (reflexive reciprocal, dated or popular) To quarrel or come to blows with someone.[2][9]
- (regional, as înfurca) To take hay or the like with a pitchfork.[3][1]
Related words
References
- ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
- ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 547
- ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1230
- ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. înfurci
- ^ Wikționar (Romanian Wiktionary), ro.wiktionary.org
- ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. furcă
- ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 725
- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. înfurci
- ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 634
Cite this entry
“Înfurci.” Etymologically, 12 Nov. 2026, etymologically.com/ro/%C3%AEnfurci. Accessed 12 Nov. 2026.
Last edited on . ·