furcea

Forms

furcea f (plural furcele)^[1]

Etymology

Pușcariu takes it as inherited from Latin furcilla (“little fork”) or a Latin *furcella, and Candrea and Densusianu give the same two etyma.^[2][3] The REW places it under the same etymon beside Sardinian forkidda and Spanish horquilla, with Italian forcella, Old French forcelle and Occitan forsela showing a change of suffix.^[4] Ciorănescu calls the Latin origin possible.^[5] The Latin noun is a diminutive of furca (“fork”).^[6]

The DA, MDA2 and Wiktionary also allow a Romanian diminutive, from Romanian furcă + -ea, and name the Latin word only as a possibility.^[7][8][1]

Earliest recorded meaning

The Lexicon de la Buda of 1825 has furcea, plural furcele, glossed with Latin furcilla, Hungarian villácska and German eine kleine Gabel “a small fork”.^[9] MDA2's first record is later, Tudor Pamfile's Industria casnică la romîni (1910), where it names a part of the cart.^[8][7]

Semantic evolution

Pontbriant's dictionary of 1862 has the general sense “little fork” and the phrase furcea de tors, a small distaff.^[10] Antonescu in 1875 and Damé in the 1890s give only “little fork”.^[11][12] The DA marks this sense as no longer used; the living sense is regional, a forked part of the cart, the furca or piscul carului.^[7][13][14] Ciorănescu glosses it as the side rack of the cart, loitră.^[5]

Timeline

• 1825 – furcea “small fork” in the Lexicon de la Buda.^[9]
• 1862 – furcea de tors “small distaff” in Pontbriant's dictionary.^[10]
• 1910 – a part of the cart in Tudor Pamfile's Industria casnică la romîni.^[8][7]

Meanings

Noun

1. (rare) A small fork, furcuță.^[8][7]
2. (regional) The forked shaft of a cart, the furca carului.^[7][13][14]

Related words

• furcă
• furcuță
• Latin furcilla

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ Pușcariu, Sextil (1905), Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache I: Lateinisches Element, Heidelberg: Carl Winter, p. 58
3. ^ Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. furcea
4. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 3594
5. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. furcă
6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press, p. s.v. furcilla
7. ^ a b c d e f Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. furceá
8. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 955
9. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 230
10. ^ a b Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich, p. 276
11. ^ Antonescu, G. M. (1875), Dictionariu romanu-francesu, Bucuresci: Typografia Curții (Lucrători Associați), p. 109
12. ^ Damé, Frédéric (1893–1895), Nouveau dictionnaire roumain-français, 4 vols., Bucarest: Imprimerie de l'État, p. s.v. furcea
13. ^ a b Bulgăr, Gheorghe; Constantinescu-Dobridor, Gheorghe (2002), Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2 vols., București: Saeculum Vizual, p. s.v. furcea
14. ^ a b Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. furcea