încrede

Forms

încrede (third-person singular present încrede, past participle încrezut, third-person subjunctive încreadă), 3rd conjugation^[1] Old texts also have the present încrez and the subjunctive să încrează.^[2]

Etymology

It is formed from Romanian în- + crede (“to believe”).^[3][2][1] Ciorănescu lists it among the derivatives of crede, which is crēdō.^[4] The DA explains the reflexive verb with ⟨în⟩ “to trust someone” as a formation by attraction from the phrase “to believe in someone”, and notes that the same prefixed verb exists in other Romance languages, so the Romanian word could be old.^[5]

The verb survives south of the Danube: Aromanian ncred “to trust”.^[6][7][1]

Earliest recorded meaning

MDA2 and DELR date the first record to Coresi's Carte de învățătură (1581).^[2][8] Tiktin cites a 16th-century text published by Densusianu.^[9] In the old language the transitive verb meant “to entrust”: the preface to the Bible of 1688 speaks of „talantul care ne-au încrezut Domnul” “the talent which the Lord entrusted to us”.^[9]

Semantic evolution

Old Romanian used the verb transitively in several senses: “to consider someone (to be) something”, “to entrust”, and “to convert to the true faith”.^[8][2] Dosoftei's lives of the saints have this last sense: „căce încredzusă pre hiiu-său ... și-l botedzasă” “for he had converted his son ... and baptized him”.^[9] The Bible of 1688 has many forms of the verb, such as the participle încrezut.^[10]

The reflexive a se încrede “to trust, rely on” became the main sense, with în or with a dative: Eminescu wrote of the bold one ce se încredea perfidelor unde “who trusted the treacherous waves”.^[11][3] In negative phrases it means “not to believe what one is told”.^[3][12] A popular sense is “to think too much of oneself, to be conceited”, which gave the adjective încrezut “conceited”.^[3][4] The transitive “to entrust” is now dated or popular.^[3]

The noun încredere “trust” is recorded from 1818.^[8]

Timeline

• 1581 – Coresi's Carte de învățătură, the first dated record;^[2][8][9] Tiktin also cites an undated 16th-century text published by Densusianu.^[2][8][9]
• 1688 – încrezut and other forms in the Bucharest Bible; its preface uses the verb for “to entrust”.^[10][9]
• 1818 – the noun încredere “trust”.^[8]

Meanings

Verb

1. (reflexive) To trust someone or something, to rely on them: Mă încred în prietenii mei. “I trust my friends.”^[3][2][12]
2. (reflexive) To believe what someone says; often in the negative: Nu se încrede în promisiunile lui. “She does not believe his promises.”^[3][11]
3. (reflexive, popular) To have too high an opinion of oneself, to be conceited.^[3][12]
4. (transitive, dated or popular) To entrust something to someone.^[3][13]
5. (obsolete) To convert someone to a faith.^[2][8]

Word family

• încredere
• neîncredere
• încrezător
• neîncrezător
• încrezut

Related words

• crede
• încredința
• Aromanian ncred

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1215
3. ^ a b c d e f g h i DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 542
4. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. crede
5. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. încrede
6. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 739
7. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 713
8. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. crede
9. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. încrede
10. ^ a b Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Deuteronomy 1:32
11. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 609
12. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. încrede
13. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. încrede