împuțit

Forms

împuțit m or n (feminine singular împuțită, masculine plural împuțiți, feminine/neuter plural împuțite)^[1]

Etymology

Used as an adjective, it is the past participle from Romanian împuți (“to make stink; to go rotten”).^[2][3][4][1] DEX analyses the verb as în- and puți “to stink”, while MDA2 and the DA take it from Vulgar Latin *imputesco.^[2][5][6] Tiktin relates it to Latin puteō (“to stink”), the source of the simple verb.^[7] The verb has cognates south of the Danube: Aromanian mput and Megleno-Romanian ămput.^[1]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is a place name, Ampuțita, in a document of 1495.^[4] The verb se împuți “to go rotten” is in the Psaltirea Scheiană of the 16th century: „Împuțiră-se și putrediră ranele meale” “my wounds stank and rotted”.^[7]

Semantic evolution

The first sense is “rotten, putrid” and so “stinking”.^[2][3] By the 17th century the Slavonic–Romanian lexicons used the word to gloss Slavonic words for “sluggard” and “vile”, and Klein's dictionary of 1801 has both “putrid” and “very lazy”.^[8][9] The Lexicon de la Buda of 1825 also gives the two senses, “stinking” and “idle, sluggish”.^[10] Today it means “stinking” and “dirty, unkempt”, and of people “lazy”, often used as a noun.^[2] MDA2 records the idiom a avea gura împuțită “to be a liar” and, as a vulgar word, a sense “given to farting”.^[3] In slang it is also a general insult, “odious, disgusting”.^[11]

Timeline

• 1495 – the place name Ampuțita, the first record.^[4]
• 16th century – the verb împuțiră-se “they stank” in the Psaltirea Scheiană.^[7]
• 1660s – glossing Slavonic words for “sluggard” in the Slavonic–Romanian lexicons.^[8]
• 1801 – imputzit “putrid; very lazy” in Klein's dictionary.^[9]
• 1825 – “stinking” and “idle” in the Lexicon de la Buda.^[10]

Meanings

Adjective

1. rotten, putrid; stinking from decay: Peștele uitat în frigider era deja împuțit.^[2][3]
2. Dirty, unkempt.^[2][3]
3. (of people, often used as a noun) lazy, idle.^[2][3]
4. (slang) Odious, disgusting.^[11]

Related words

• împuți
• puți
• Aromanian mput

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 536
3. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1199
4. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. împuțit
5. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1198
6. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. împuți
7. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. împuți
8. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. împuțit
9. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 376
10. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 285
11. ^ a b Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu, p. s.v. împuțit