Etymologically
Log in

împărat

History Permalink

Etymology and origin of the Romanian word împărat

Confidence
Established
Formation
Inherited
First attested
c. 1500–1520 Psaltirea Hurmuzaki More words from the 15th century
Inherited from
Latin imperator
Ultimate origin
Latin imperō
Etymology tree
inherited borrowed derived
Latin parō
Italian parare
French parade
English parade
Spanish parar
English pare
Latin imperō
Latin imperātor
Romanian împărat
Spanish emperador
From the same root
Latin apparō ← parō
Latin disparō ← parō
Latin parābilis ← parō
Latin parātus ← parō
Latin praeparō ← parō
Latin reparō ← parō
Latin sēparō ← parō
Spanish parada ← parō
Latin imperābiliter ← imperō
Latin imperātrīx ← imperō
Latin imperitō ← imperō
Latin imperium ← imperō
Latin imperātōrius ← imperātor

Pronunciation

  • /ɨm.pəˈrat/[1]

Forms

împărat m (plural împărați, feminine equivalent împărăteasă)[1]

Etymology

It is inherited from Latin imperātor (“commander, emperor”), from imperō (“to command”).[2][3][4][5][6] Ciorănescu and Scriban note that it continues the Latin nominative, not the accusative, as Albanian mbret does too.[2][7] Candrea and Densusianu explain the form as ⟨împăratru⟩, shortened by dissimilation;[8][9][1] Orel and Wiktionary posit Vulgar Latin *imperātus.[8][9][1] The REW notes that the title and the word lived on in the Eastern Roman Empire, while the West took them up again only with Charlemagne; the DA takes the word to have meant the emperor at Constantinople.[10][11] The DPEWA places the Albanian word in the administrative vocabulary of the Byzantine Empire.[9]

The word survives in Aromanian ampirat and Megleno-Romanian ampirat.[2][12] Its Romance cognates include Italian imperadore, French empereur, Occitan emperaire and Spanish emperador.[2][10]

Earliest recorded meaning

The early 16th-century Psaltirea Hurmuzaki has many forms, such as împăratul.[13] Tiktin dates the first record to Neacșu's letter of 1521.[5] MDA2 cites the Psaltirea Scheiană, Psalm 2:2: „Înainte stătură împărații pământului” “the kings of the earth stood up”.[3][11]

Semantic evolution

The word names the supreme ruler of an empire.[4] In the old texts it was used for the sultan as well, and in the Bible and in folk tales it means “king”, where ordinary speech used crai or rege: Solomon-împărat, A fost odată un împărat și o împărăteasă “once upon a time there was a king and a queen”.[5][14][11] It is also a name of God, împăratul împăraților “the King of kings”.[5][3]

Figurative uses are “master, leader”, the bridegroom in wedding orations and the leader of the popular brezaia dance.[4][3] Folk names use it for animals and stars: împăratul-păsărilor is the wren, also called împărățel, as French roitelet and Spanish reyezuelo make it a little king;[3][2][5] stelele împăraților is the pole star.[3][2][5]

Timeline

  • c. 1500–1520 – împăratul and other forms in the Psaltirea Hurmuzaki.[13]
  • 1521 – in Neacșu's letter, Tiktin's first record.[5]
  • c. 1573–1578 – împărații pământului in the Psaltirea Scheiană.[3]
  • c. 1642–1647 – împăratul turcesc “the Turkish sultan” in Ureche's chronicle.[5]
  • 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.[15]

Meanings

Noun

  1. emperor: the absolute sovereign of an empire.[4][1]
  2. (figurative) Master, ruler, leader.[4]
  3. (religion) God.[3]

Word family

  • împărăteasă
  • împărățel
  • împărătește
  • împărăți
  • împărăție
  • împărătiță
  • Aromanian ampirat
  • Albanian mbret

Usage notes

Tiktin records a separate adjective împărat “impaled”, from împăra, from 1649.[16]

References

  1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
  2. ^ a b c d e f Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. împărat
  3. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1188
  4. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 533
  5. ^ a b c d e f g h Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. împărat
  6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
  7. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 672
  8. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București, p. s.v. împărat
  9. ^ a b c Demiraj, Bardhyl (ed.), Digitales philologisch-etymologisches Wörterbuch des Albanischen, Ludwig-Maximilians-Universität München
  10. ^ a b Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 4305
  11. ^ a b c Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. împărat
  12. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 13
  13. ^ a b Gînsac, Ana-Maria; Ungureanu, Mădălina; Moruz, Alexandru et al., roPsalt: Re-evaluating the Sixteenth Century Romanian Psalters (aligned corpus), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. Ps 20:1
  14. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 308
  15. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. împărat
  16. ^ Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. împărat 1

Related etymologies

  • apă · also from Latin
  • bun · also from Latin
  • unde · also from Latin
  • veni · also from Latin
  • noi · also from Latin
  • bine · also from Latin
  • un · also from Latin
  • și · also from Latin
Cite this entry

“Împărat.” Etymologically, 11 Nov. 2026, etymologically.com/ro/%C3%AEmp%C4%83rat. Accessed 12 Nov. 2026.

Last edited on . ·