uman

Forms

uman m or n (feminine singular umană, masculine plural umani, feminine/neuter plural umane)^[1] Variants are human and the regional oman, remade after om.^[2][3]

Etymology

It is borrowed from Latin hūmānus (“human”), a learned loan.^[4][2][3][1] Marcu and Maneca compare French humain and Italian umano.^[5] The regional variant oman owes its initial vowel to the native word for “man”.^[3]

The Latin adjective is connected with homō (“human being”), which Romanian inherited as om; uman is thus a learned relative of that word.^[6][7][1]

Earliest recorded meaning

The DLR's first quotation is from Heliade Rădulescu, who writes that no instrument could reach the human voice, vocea umană.^[3] In 1848 Negulici defines it as “of man; touching on man; feeling, good, kind”.^[8]

Semantic evolution

Both senses of the Latin word came in together: “of man, human” and “kind, humane”.^[8][9] The DLR's quotations show natura umană “human nature” in a calendar of 1861 and in Hasdeu, and Eminescu writes of perfecția umană.^[3] Vlahuță's advice that one must be humane before being a poet shows the second sense.^[10][11] Fixed terms include geografie umană “human geography” and, in schools, the secție umană for classics and humanities.^[4][2]

Timeline

• 1848 – uman “of man; kind” in Negulici.^[8]
• 1861 – natura umană “human nature” in a calendar.^[3]
• 1870 – uman “human; gentle, merciful” in Costinescu.^[9]

Meanings

Adjective

1. Of or relating to people or to mankind; characteristic of a human being: corpul uman “the human body”;^[4][2] geografie umană “human geography”.^[4][2]
2. (often as an adverb) Feeling love for people; humane, kind, gentle: S-a purtat uman cu prizonierii.^[4][12]

Related words

• om
• omenesc
• Latin hūmānus

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1364
3. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. uman
4. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1168
5. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. uman
6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
7. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică
8. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. uman
9. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 2, 656
10. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. uman
11. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 4, 567
12. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1374