ultim

Forms

ultim m or n (feminine singular ultimă, masculine plural ultimi, feminine/neuter plural ultime)^[1]

Etymology

It is a learned borrowing borrowed from Latin ultimus (“farthest, last”), with Italian ultimo beside it, the two sources DEX, DLR, MDA2 and MDN give.^[2][3][4][5] DN gives the Latin word and compares French ultime and the Italian.^[6] The Latin word is the superlative of ulter (“farther”), related to ultrā (“beyond”).^[1][6][7]

Earliest recorded meaning

The DLR's first records are the neologism dictionaries of Negulici (1848) and Stamati (1851), which MDA2 gives as its first record.^[3][4] Negulici glosses it cel mai din urmă “the very last”.^[8] The DLR's first quotation in a text is from 1861: „dărâmarea... ultimelor frânture de drepturi” “the demolition of the last scraps of rights”.^[3]

Semantic evolution

The word took its place beside the native cel din urmă “the last”, which the dictionaries use to define it.^[2][9] It soon gained the figurative senses “extreme” and “decisive, final” and the sense “most recent”: ultima oră is a newspaper column with the latest news.^[4][2][6] Set phrases include în ultimă instanță “in the last resort”, a avea ultimul cuvânt “to have the final say” and ultimele clipe “the last moments of life”.^[4]

Barcianu in 1886 records ultima as a noun, “the last day of the month”, which MDA2 marks as old.^[10][4]

Timeline

• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[8][3]
• 1851 – in Stamati's dictionary of technical and difficult words.^[4]
• 1861 – ultimelor in a newspaper text, the first quotation in the DLR.^[3]
• 1870 – Costinescu glosses it din urmă and French ultime.^[9]
• 1886 – the noun ultima “last day of the month” in Barcianu.^[10]

Meanings

Adjective

1. last, final: coming at the end of a series in space, time or rank: Ultimul tren pleacă la miezul nopții.^[2][4]
2. Most recent, latest: ultimele știri;^[11] ultima oră “late news”.^[4][11][2]
3. (figurative) Extreme; decisive, definitive: ultimul preț “final price”.^[4][11]
4. The worst, the lowest.^[4]

Related words

• penultim
• Latin ultimus

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1167
3. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. ultim
4. ^ a b c d e f g h i j Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1362
5. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. ultim
6. ^ a b c Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. ultim
7. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 110
8. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. ultim
9. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 2, 655
10. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 670
11. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. ultim