respira

Forms

respira (third-person singular present respiră, past participle respirat, third-person subjunctive respire) 1st conjugation^[1] MDA2 records an old variant răspira and an old third person respirează.^[2]

Etymology

It is borrowed from French respirer and Latin respīrō (“to breathe out, breathe again”), as MDA2, the DLR and NODEX give it;^{[2][3][4][5][1]} DEX and Wiktionary also name Italian respirare.^{[2][3][4][5][1]} Tiktin names only French, and the DLRM puts the Latin word behind the French one.^[6][7] The Latin verb is formed with re- (“back, again”) on spīrō (“to breathe, blow”).^[8][9]

Graur lists it with aspira, conspira, expira and inspira, other Romanian loans of the same Latin family.^[10]

Earliest recorded meaning

The first record is in I. Golescu's Condica limbii rumânești, a manuscript dictionary of about 1832.^[2][6][3]

Semantic evolution

Negulici's dictionary of 1848 explains it by the native răsufla.^[11] Pontbriant in 1862 adds the figurative senses “to rest, to recover”.^[12] In Negruzzi the traveller breathes more easily once past Podu Iloaiei.^[6] Șăineanu records “to show, to give off” (totul respiră bucurie “everything breathes joy”) and “to long for” (respiră răzbunare “breathes revenge”).^[13] MDA2 has the phrase a-și respira sufletul “to breathe one's last”.^[2]

Timeline

• c. 1832 – first record, in Golescu's Condica.^[2][6]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[11]
• 1862 – the figurative “to rest, recover” in Pontbriant.^[12]

Meanings

Verb

1. To breathe: to take air into the lungs and send it out again; transitively, to inhale.^[5][2]
2. (figurative) To recover, to feel relieved after a fright or an effort: după examen a respirat ușurat “after the exam he breathed again”.^[2][14]
3. (figurative) To give off, to spread (a feeling, an idea).^[5][2]

Related words

• inspira
• expira
• aspira
• spirit

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 696
3. ^ a b c Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. respira
4. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional
5. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 947
6. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. respira
7. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne
8. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier
9. ^ Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
10. ^ Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 95
11. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
12. ^ a b Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich
13. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 546
14. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România