oribil

Forms

oribil m or n (feminine singular oribilă, masculine plural oribili, feminine/neuter plural oribile)^[1] The first records spell it with a double ⟨rr⟩: Heliade Rădulescu wrote „O tăcere orribilă domnea” “A horrible silence reigned” in 1847, and Negulici's dictionary of 1848 has the headword orribil.^[2][3] An obsolete variant oribile is recorded in Aristia.^[2][4]

Etymology

It is borrowed from French horrible and also borrowed from Latin horribilis (“dreadful, terrifying”), a neologism with two sources, as the dictionaries give it.^{[5][2][4][6][7]} Marcu and Maneca compare Italian orribile as well, and Scriban gives only the Latin word.^[8][9] The Latin adjective is formed from horreō (“to bristle, shudder”) with the suffix -bilis.^[10][1] The French word comes from Old French horrible, itself taken from Latin.^[1]

Earliest recorded meaning

The first record is Heliade Rădulescu's translation of Byron's Don Juan (1847), with „o tăcere orribilă” “a horrible silence”.^[2][4] Negulici's dictionary of neologisms (1848) explains orribil as “which causes horror; dreadful, frightening”.^[3]

Semantic evolution

The word kept its first sense, “inspiring horror or disgust”, in 19th-century prose: Ghica wrote of „scene oribile, neomenoase și bestiale” “horrible, inhuman and bestial scenes”.^[2] From there it weakened to “very ugly” and “very bad”: Scriban cites timp oribil “awful weather” and poezii oribile “very poor poems”.^[9] It is also used as an adverb and, rarely, as a noun, oribilul “the horrible”.^[2]

Timeline

• 1847 – orribilă in Heliade Rădulescu's Don Juan, the first record.^[2][4]
• 1848 – orribil in Negulici's dictionary of neologisms.^[3]
• 1870 – Costinescu's dictionary still spells it orribilŭ.^[11]

Meanings

Adjective

1. horrible: causing oroare or disgust; dreadful, hideous.^[5][1]
2. Very ugly or very bad: vreme oribilă “awful weather”.^[5][9]

Adverb

1. horribly: in a horrible way.^[2][9]

Related words

• oroare
• oripilant

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. oribil
3. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. orribil
4. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 225
5. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 751
6. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. oribil
7. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria, p. s.v. oribil
8. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. oribil
9. ^ a b c d Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 910
10. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
11. ^ Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 2, 219