Etymologically

Etymology and origin of the Romanian word mirare

Confidence
Established
Formation
Derivation
First attested
c. 1500–1520 Psaltirea Hurmuzaki More words from the 15th century
Ultimate origin
Latin mīror
Etymology tree
inherited borrowed derived
Latin mīrus
Italian mi
Latin mīror
Italian mirare
Romanian mira
Romanian mirare
Spanish mirar
From the same root
Latin mire ← mīrus
Latin mīrificus ← mīrus
English mirage ← mīror
Latin admīror ← mīror
Latin demiror ← mīror
Latin mīrābilis ← mīror
Latin mīrāculum ← mīror
Latin mīrātor ← mīror

Forms

mirare f (plural mirări)[1] In Moldavia the word was mierare.[2][3] A manuscript text of 1785 has „Inimă, mă ia merare” “heart, I am seized with wonder”, and Creangă writes „cuprins de mierare” “seized with wonder”.[4]

Etymology

It is the long infinitive of mira “to wonder”, formed from Romanian mira + -re.[1][5][3][2] The verb is inherited from mīror (“to wonder at”).[6] Ciorănescu notes that spoken Latin used the verb in the active rather than the deponent form.[6]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to the Psaltirea Hurmuzaki of the early 16th century, at Psalm 104:5, where mirarile are God's “wonders”.[2] MDA2 dates it to the Psaltirea Scheiană of about 1573–1578, in the same sense of “wonder, miracle”.[3][7]

Semantic evolution

The old sense “wonder, miracle” has gone out of use.[3][2] The word came to mean the state of being surprised: an 18th-century text has tu mă aduci spre mirări “you astonish me”, and the sense has been the main one ever since.[4][5] In the old language it also meant “admiration”, the sense that survives in vrednic de mirare “admirable”.[5][3] Tiktin and MDA2 record an old sense “curiosity”, as in Creangă's mi-i de mirare de unde ai să-l iei “I wonder where you will get it from”.[2][3]

The set phrases de mirare “surprising” and n-ar fi de mirare să… “it would not be surprising if…” are common.[5] Semnul mirării is the exclamation mark.[3] In some regions nu-i mirare is said in reply to thanks: “no need to thank me”.[3][4]

Timeline

  • c. 1500–1520 – mirarile “his wonders” in the Psaltirea Hurmuzaki.[2]
  • c. 1573–1578 – in the Psaltirea Scheiană.[3][7]
  • 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.[8]
  • 1688 – five times in the Bucharest Bible.[9]
  • c. 1750 – mirări “astonishment” in an 18th-century text.[4]
  • 1785 – the Moldavian form merare in a manuscript text.[4]

Meanings

Noun

  1. surprise, astonishment, puzzlement.[5][3] Ne-a privit cu mirare când i-am spus vestea.[5]
  2. (obsolete) admiration;[1] (vrednic) de mirare “admirable”.[5][3]
  3. (obsolete) A wonder, a miracle.[3][2]
  4. (rare) curiosity.[3][2]

Usage notes

De mirare means “surprising”: e de mirare că a venit “it is surprising that he came”.[5] A-i fi cuiva de mirare means “to be surprised”.[5]

References

  1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
  2. ^ a b c d e f g h Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. mirare
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 22
  4. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. mirare
  5. ^ a b c d e f g h i DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 659
  6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. mira
  7. ^ a b Candrea, I.-A. (1916), Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. II: Glosarele, București: Socec, p. 338
  8. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. mirare
  9. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Mark 16:8
Cite this entry

“Mirare.” Etymologically, 12 Nov. 2026, etymologically.com/ro/mirare. Accessed 12 Nov. 2026.

Last edited on . ·