eternitate

Forms

eternitate f (plural eternități)^[1] Laurian and Massim's Latinist dictionary spells it eternitate beside a Latin aeternitas.^[2]

Etymology

It is a learned borrowing with two sources: borrowed from Latin aeternitās (“eternity”), and at the same time borrowed from French éternité.^[3][4] DEX and MDA2 name French first or alone, and the DLR compares Italian eternità.^[5][6][7] Within the language it matches etern with the suffix -itate.^[1] The Latin noun is formed from aeternus (“eternal”) with the suffix -tās.^[8]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is a document of 1836 from Bârlad, with the sense “existence without end in time”.^[3] Tiktin dates it to 1846, MDA2 to Ion Heliade Rădulescu's translation of Byron's Don Juan (1847): „acele mișcări și fapte a cărora suvenire nu o ar putea distruge eternitatea” “those deeds whose memory eternity itself could not destroy”.^[4][6][7]

Semantic evolution

In religious and philosophical use the word names time without beginning or end, and the life to come; the dictionaries give veșnicie and vecie as its synonyms.^[7][6][9] Negulici's dictionary of neologisms explained it in 1848 by vecinicie.^[10] By exaggeration it soon meant simply a very long time, as in Scriban's “it is an eternity since I saw you”.^[11][5] Set phrases are pentru eternitate “for ever” and în eternitate “always”.^[6]

Timeline

• 1836 – first record, in a Bârlad document.^[3]
• 1846 – Tiktin's first date.^[4]
• 1847 – Heliade Rădulescu's Don Juan translation.^[6][7]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[10]
• 1862 – Pontbriant also gives the figurative “long duration”.^[12]

Meanings

Noun

1. eternity: the state of being eternal; existence without limit in time, endless duration.^[5][1]
2. (religion) The life to come, eternal life.^[6][11]
3. (by exaggeration) A very long period of time.^[5][13]

Related words

• etern
• veșnicie
• vecie

Usage notes

The plural eternități is rare.^[6][14]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ Laurian, A. T.; Massim, I. C. (1871–1876), Dictionariulu limbei romane, 2 vols., Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani, p. s.v. eternitate
3. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. eternitáte
4. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. eternitáte
5. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 363
6. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 839
7. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. eternitate
8. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
9. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 1, 234
10. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. eternitate
11. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 476
12. ^ Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich, p. 249
13. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. eternitate
14. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 281